1 Bateţi din palme voi, popoare,
Şi înălţaţi, fără-ncetare,
Mari strigăte de bucurie
Şi chiote de veselie,
Spre-Acela care e mereu,
Adervăratul Dumnezeu!
2 Cel Prea Înalt e-nfricoşat
Şi pe pământ e Împărat
3 Popoarele ni le supune
Şi-apoi sub tălpi, neamuri ne pune.
4 El, moşteniri, ne dăruieşte,
Căci El, pe Iacov, îl iubeşte.
5 Pe Dumnezeu, Îl însoţesc
Doar strigăte ce se vădesc
A fi de biruinţă. El
Înaintează-n acest fel,
În sunetul puternic, tare,
Pe care trâmbiţa îl are.
6 Veniţi cu toţi şi căutaţi
Un cântec, Lui să Îi cântaţi!
Cântaţi, cântaţi – neîncetat –
Pentru al nostru Împărat!
7 Căci Dumnezeul nostru Sfânt
Împărăţeşte pe pământ.
Cântaţi cântarea înţeleaptă
Pe care Domnul o aşteaptă!
8 Domnul este Acela care
E Împărat peste popoare.
Domnul se află aşezat
Pe al Său jilţ sfânt de-mpărat.
9 Iată-i pe domni-aceia cari,
Peste popoare, sunt mai mari,
S-au strâns cu neamul cel pe care
Domnul lui Avraam îl are.
Căci ale Domnului, doar, sânt
Orşice scut de pe pământ.
Mai sus de toţi, El se găseşte
Şi Cel mai ‘nalt Se dovedeşte.