1 Doamne, arată-mi îndurare,
În bunătatea ta cea mare!
Milă, Te rog Doamne-a avea,
Să ştergi fărădelegea mea!
2 Mă spală, cu desăvârşire,
De orişice nelegiuire
Şi curăţeşte-mă, mereu,
De tot păcatul meu cel greu!
3 Fărădelegea, mi-o ştii bine
Şi-al meu păcat, mereu, se ţine
În faţă-mi. Am păcătuit
4 Doar împotrivă-Ţi, negreşit,
Şi am făcut ce este rău.
Ştiu însă că, din cerul Tău,
Ai să rosteşti o judecată
Şi-aceasta dreaptă se arată.
5 Prea bine ştiu că m-am născut
În făr’de legi şi sunt făcut,
De a mea mamă, în păcat.
6 Dar Tu, mereu, ai cercetat
În inimi, pentru că doreşti
Ca adevărul să-l găseşti
În ele. Fă ca să pătrundă
A-nţelepciunii blândă undă –
Acum – şi înlăuntrul meu,
7 Iar cu isop, Doamne, mereu,
Mă curăţă neîncetat,
Mai alb să fiu şi mai curat
Decât zăpada se arată.
8 Mai fă-mă ca să ştiu o dată,
Ce este-aceea bucurie
Sau ce înseamnă veselie,
Ca astfel oasele-mi zdrobite
Să fie iar, înveselite.
9 Nu mai privi spre ale mele
Păcate, ci uită de ele!
Şterge nelegiuirea mea!
10 Apoi, în mine, eu aş vrea
Ca Tu Doamne s-aşezi, odată,
O nouă inimă, curată.
Un duh statornic, de la Tine,
Care e nou, să pui în mine.
11 Să nu mă lepezi, te rog eu,
Doamne, din faţa Ta. Mereu,
Să laşi în mine Duhul Sfânt,
Trimis de Tine, pe pământ.
12 Dă-mi binecuvântarea care
Doar mântuirea Ta o are
Şi sprijineşte-a mea fiinţă
Cu duhul de bunăvoinţă!
13 Pe toţi, am să-i învăţ apoi,
Căile Tale şi-napoi,
Toţi păcătoşii au să vină
Ca lângă Tine să se ţină.
14 Mă izbăveşte, Domnul meu,
De sângele pe care eu,
Pe a mea cale, l-am vărsat.
Atuncea fi-vei lăudat,
Necontenit, de limba-mi care
Vesti-va îndurarea-Ţi mare.
15 Deschide-mi gura şi-atunci eu
Am să Te laud, tot mereu.
16 Jertfe, dacă ai fi voit,
Îţi aduceam eu, negreşit.
Dar jertfele ce se socot
A fi drept ardere de tot,
Ţie nu-Ţi plac. Precum se ştie,
17 Jertfa care Îţi place Ţie,
Se-arată-a fi un duh zdrobit.
Tu, Doamne, n-ai dispreţuit
O inimă care-i zdrobită,
Îndurerată şi mâhnită.
18 În bunătatea arătată,
Fă ca să fie revărsată,
Peste Sion, a Ta-ndurare,
Iar zidurile cele care
Ierusalimul le avea,
Fă-le să fie aievea!
19 Atuncea, fi-vor dăruite
Jertfe ce sunt neprihănite,
Arderi de tot şi jertfe care
Întregi vor fi doar, fiecare.
Atuncea, pe al Tău altar,
Viţei se vor aduce-n dar.