1 Mă scapă Doamne-n ceasul rău,
Prin Numele Cel Sfânt al Tău,
Şi fă-mi dreptate – nu mai sta –
Acuma, prin puterea Ta!
2 Ascultă a mea rugăciune
Şi seama ia, la ce voi spune!
3 Nişte străini s-au adunat,
În contra mea s-au răsculat
Şi viaţa mea o urmăresc.
Oameni-aceştia nu gândesc
Şi nu se tem de Dumnezeu.
4 Domnul e ajutorul meu,
Căci sufletul mi-l sprijineşte,
5 Iar răului ce mi-l doreşte
Vrăjmaşul meu, are să cadă
Al meu asupritor drept pradă.
Doamne-n credincioşia Ta,
Zdrobeşte-i grabnic, nu mai sta!
6 Jertfe de bună voie – iată –
Îţi voi aduce-atunci, de-ndată,
Iar cât am să trăiesc pe lume,
Eu am să laud al Tău Nume,
Căci Tu eşti binevoitor.
7 Tu eşti al meu izbăvitor
Şi cu ai mei ochi am zărit
Felul în care-ai împlinit
A mea dorinţă arzătoare,
Care fusese privitoare
La cei ce-n jurul meu erau
Şi cari mereu mă duşmăneau.