1 Ai milă, Dumnezeul meu!
Mă scapă de vrăjmaşi, mereu,
Şi mă păzeşte de acei
Cari se vădesc duşmani ai mei!
2 Mă scapă de răufăcători,
De cei, de sânge, iubitori,
3 Pentru că iată, mă pândesc,
Căci să-mi i-a viaţa urmăresc.
Sunt nişte oameni răi şi vor
Să-mi facă rău. Voiesc să mor,
Cu toate că-s nevinovat
Şi n-am făcut nici un păcat!
4 Nevinovat eu mă găsesc,
Dar totuşi ei mă urmăresc.
Doamne, ascultă! Te trezeşte,
Ieşi înainte-mi şi priveşte!
5 O, Doamne al oştirilor
Şi al lui Israel popor,
Scoală acuma! Te grăbeşte
Şi neamurile pedepseşte!
Să nu ai milă şi-ndurare
Faţă de vânzătorii care,
Iată, au fost descoperiţi
Precum că sunt nelegiuiţi!
6 Ei se întorc – seară, de seară –
Şi-asemeni câinilor ei zbiară,
Când ocolesc zidul pe care
Cetatea, împrejur, îl are.
7 Din gura lor, răul ţâşneşte.
Pe buze, sabia luceşte
Şi zic: „Cine aude oare,
Căci nu e nimenea sub soare?”
8 Tu Doamne, însă, râzi de ei
Şi în batjocură îi iei
Căci neamurile adunate,
De Tine fost-au spulberate.
9 Orice putere ar avea,
În Tune e nădejdea mea,
Pentru că doar la Dumnezeu,
Scăpare îmi găsesc, mereu.
10 Domnul, în cale-mi, Se iveşte
Şi văd astfel, cum se-mplineşte
Dorinţele ce le nutresc
Faţă de cei ce mă gonesc.
11 Să nu-i ucizi – ca să asculte
Al meu popor şi să nu uite –
Ci fă-i doar să se pribegească
Şi-n urmă să se prăbuşească.
Doboară-i Tu, căci Dumnezeu
Şi scut eşti – pentru noi – mereu!
12 Ale lor guri păcătuiesc
La orice vorbă ce-o rostesc.
De-aceea, chiar a lor mândrie,
Voiesc drept cursă, să le fie;
Ei spun minciuni doar şi blesteme,
Căci de nimic n-au a se teme.
13 Să-i spulberi cu a Ta mânie!
Să-i prăpădeşti, să nu mai fie!
Fă-i ca să afle că, mereu,
În Iacov, este Dumnezeu
Şi că puterea Lui se-ntinde,
Încât pământul îl cuprinde.
14 Ei se întorc – seară, de seară –
Şi-asemeni câinilor ei zbiară,
Când ocolesc zidul pe care
Cetatea, împrejur, îl are.
15 Căutând hrană, rătăcesc
Prin noapte, dar nu o găsesc.
16 Eu însă, Doamne, voi cânta
De-a pururea, puterea Ta.
Din zori de zi, fără-ncetare,
Vesti-voi bunătatea-Ţi mare,
Pentru că Tu Te dovedeşti,
Turn de scăpare că îmi eşti
Şi ocrotire am găsit,
Când de necaz am fost lovit.
17 Tăria mea Te-ai arătat
Şi-am să Te laud, ne-ncetat!
Iată că Domnul Dumnezeu,
Cu mine, bun a fost, mereu.
O, Dumnezeul meu Cel Mare,
Tu eşti al meu turn de scăpare.