1 Cei care pe pământ v-aflaţi,
Spre Dumnezeu să înălţaţi
Doar strigăte de bucurie!
2 Pentru-al Său Nume, pe vecie,
Imnuri de slavă să cântaţi
Şi laude mereu să-I daţi!
3 Iată ce trebui, apoi,
Lui Dumnezeu, să-I spuneţi voi:
„Lucrările-Ţi sunt minunate,
Măreţe şi înfricoşate!
Din pricina puterii Tale,
Vrăjmaşii Tăi găsesc cu cale,
Mereu, ca să Te linguşească
Şi slavă să Îţi dăruiască.”
4 Pământul, înaintea Ta,
Se-nchină şi Îi va cânta,
Slavă Numelui Tău, mereu.
5 Lucrările lui Dumnezeu,
Grăbiţi-vă ca să veniţi
Cu toţii, ca să le priviţi!
Vai, cât este de-nfricoşat,
Când El Se află aplecat
Lucrând asupra tuturor
Feciorilor oamenilor!
6 Din apa mării a făcut
Pământ uscat şi s-a trecut
Cu pasul, apa râului.
Când am văzut minunea Lui,
Cu toţii, noi ne-am bucurat.
7 El stăpâneşte ne-ncetat,
Doar prin puterea mâinii Lui.
Toţi oamenii pământului,
De ai Săi ochi, sunt urmăriţi
Şi-n acest fel, cei răzvrătiţi
Nu se mai scoală-n contra Lui.
8 Popoarele pământului,
Toate, să-L laude, mereu,
Pe-al nostru Domn şi Dumnezeu!
Popoarelor – seama luaţi –
Pe Domnu-L binecuvântaţi!
9 Domnul, cu viaţă, ne-a păstrat.
Pasul nu ni s-a clătinat.
10 Domnul ne-a încercat, pe noi,
Căci prin cuptor de foc, apoi,
Ca pe argint, El ne-a trecut.
11 În laţ s-ajungem, ne-a făcut
Şi-o grea povară a luat,
Pe coapse, de ne-a aşezat.
12 Pe oameni, i-ai lăsat apoi,
Ca să păşească peste noi.
Prin foc şi apă ne-ai purtat,
Dar la sfârşit, Tu ne-ai scăpat.
Din toate, Tu ne-ai scos pe noi,
Ca să ne dai belşug apoi.
13 De-aceea-n Casa Ta, socot
Ca să aduc arderi de tot,
Iar jurămintele-mi făcute,
În faţa Ta vor fi ţinute.
14 Voi împlini tot ce-am jurat,
Când – la strâmtoare – m-am aflat.
15 Astfel, oi grase, eu socot
Să-Ţi aduc ardere de tot.
Grăsimile berbecilor
Am să le-alătur oilor
Şi-n urmă, eu – pe lângă oi –
Şi ţapi am să-Ţi jertfesc apoi.
16 Veniţi toţi cei care, mereu,
Teamă aveţi de Dumnezeu,
Căci vă voi face cunoscut
Ceea ce Domnul a făcut
Pentru-al meu suflet. Am strigat
17 La Domnul şi L-am lăudat,
Căci lauda se dovedea
Precum că e pe limba mea.
18 Dacă în inimă, pitite,
Gânduri aveam – nelegiuite –
Atunci încredinţat eu sânt
Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat
Mereu şi-aminte a luat
La glasul rugăciunii mele
Când am adus rugile-acele.
20 Să fie binecuvântat,
Căci ruga, El mi-a ascultat,
Iar bunătatea Lui o ţine,
Mereu, alăturea de mine!