1 Domnul, cu milă, ne vegheze
Şi să ne binecuvânteze!
Lumina feţei Lui, apoi,
Să lumineze peste noi,
2 Ca să se facă cunoscută
Cărarea Lui şi-a fi ştiută
În lume – peste-ntreaga fire –
Nepreţuita-I mântuire!
3 Toate popoarele, mereu,
Îl laudă pe Dumnezeu,
4 Iar neamurile-au bucurie
Şi pline sunt de veselie,
Căci Domnu-i nepărtinitor
Atunci când e judecător
Al neamurilor care sânt
Pe faţa-ntregului pământ.
5 Toate popoarele, mereu,
Îl laudă pe Dumnezeu.
6 Iată, pământul – negreşit –
Dă rod la timpul potrivit.
Domnul e cel ce ne veghează
Şi El ne binecuvântează.
7 Domnul e cel cari, ne-ncetat,
Pe noi, ne-a binecuvântat
Şi teamă are-acest pământ,
De Dumnezeul nostru Sfânt.