1 O, Dumnezeule, grăbeşte
Şi izbăvire-mi dăruieşte!
La Tine Doamne-am strigat eu:
Vino în ajutorul meu!
2 Să fie de ruşine daţi
Şi să rămână înfruntaţi
Aceia cari mă urmăresc
Şi viaţa să mi-o ia doresc!
Fă Doamne ca să dea-napoi
Şi să roşească, mai apoi,
Aceia care se vădesc
Cum că pieirea mi-o voiesc!
3 Să se întoarcă înapoi
Şi ruşinaţi să zică-apoi:
„Aha! Aha!”, cu toţi acei
Cari se vădesc duşmani ai mei!
4 Să aibă numai bucurie
Şi parte doar de veselie
Toţi oamenii care, mereu,
Îl caută pe Dumnezeu!
Aceia care dovedesc
Că mântuirea-Ţi o iubesc
Să strige dar, necontenit:
„Domnul să fie preamărit!”
5 În lipsă şi sărac sunt eu:
Ajută-mi grabnic, Domnul meu!
Tu, Doamne, îmi eşti ajutor!
Tu eşti al meu Izbăvitor!
Nu zăbovi Doamne, ci hai
Degrabă, ajutor să-mi dai!