1 O Doamne, noi Te lăudăm,
Căci al Tău Nume Îl chemăm!
Vestim minuni nemaivăzute
Care de Tine-au fost făcute!
2 „Atuncea când va fi venită
Vremea, de Mine rânduită,
Voi judeca întreaga fire,
Fără de nici o părtinire” –
A glăsuit Domnul Cel Sfânt.
3 „Poate acest întreg pământ
Să se cutremure, din greu,
Cu-ai săi locuitori, căci Eu
Sunt Cel care îl sprijinesc
Şi ai săi stâlpi îi întăresc.”
4 La cei făloşi, eu am strigat:
„Nu vă făliţi!” Am cuvântat
Şi celor răi şi-astfel le-am spus:
„Nu vă mai ţineţi capul sus!
5 Capul, să nu vi-l ridicaţi
Atât de sus! Când cuvântaţi,
Din vorbele ce le rostiţi,
Trufaşi, să nu vă dovediţi!
6 Căci înălţarea nu soseşte
Din răsărit. Nu se iveşte
De la apus, nici din pustie.
7 Doar Dumnezeu, precum se ştie,
E Cel ce judecă. Astfel,
Pe unii, îi înalţă El,
Însă pe alţii, bunăoară,
După voinţă, îi pogoară.
8 Domnul, în braţul Său cel tare,
Ascunde un potir, în care
Fierbe un vin – o băutură –
Plină de amestecătură.
Când El îl varsă pe pământ,
Toţi oamenii care răi sânt,
Sorb de îndat’, a lui măsură,
Să nu rămână-o picătură!
9 De-a pururi însă, eu vorbesc
Şi-aceste lucruri le vestesc.
Laude voi cânta, mereu,
Pentru-al lui Iacov Dumnezeu.
10 Puterea tuturor celor
Care sunt răi, am s-o dobor.
Însă puterea cea pe care
Omul neprihănit o are,
Se va spori şi, totodată,
Are să fie înălţată.