1 Domnul în Iuda-i cunoscut,
Iar al Său Nume e ştiut
De către-ntregul Israel.
2 Cortu-n Salem Şi-l are El
Şi-n muntele Sionului
Se află locuinţa Lui.
3 Acolo, El a sfărâmat
Scuturi, săgeţi – care-au zburat
Din arcuri, năvălind puhoi –
Săbii şi arme de război.
4 Tu Te areţi mult mai măreţ,
Mult mai puternic şi semeţ,
Decât crestele munţilor
Cari sunt ai răpitorilor.
5 Vitejii toţi despuiaţi sânt.
Cei inimoşi dorm, în pământ,
Somnul de veci, căci n-au putut
A se-apăra. Cum am văzut,
6 Când i-a mustrat Acel pe care,
Iacov, drept Dumnezeu, Îl are,
Şi cai şi călăreţi – de-ndat’ –
7 Au adormit. Ce-nfricoşat
Eşti Doamne, în mânia Ta!
Cine-mpotrivă, Îţi va sta?
8 Din înălţimi, Tu ai rostit
Ce-ai hotărât. S-a îngrozit
Pământu-ntreg şi a tăcut,
9 Când Tu, dreptate, ai făcut
Şi i-ai scăpat pe cei ce sânt
Nenorociţi, pe-acest pământ.
10 Omul – chiar în a sa mânie –
Laude-Ţi dă când, cu urgie,
Tu Te învăluieşti. Mereu,
11 Să-i faceţi toţi, lui Dumnezeu,
Doar juruinţe şi să ştiţi,
În urmă, să le împliniţi!
Toţi cei care-L înconjuraţi,
Daruri bogate să Îi daţi,
Pentru că El S-a arătat
Un Dumnezeu înfricoşat!
12 Mândria domnitorilor,
O-nfrânge El, biruitor.
Pentru-mpăraţii cei pe care
Pământul, drept stăpâni, îi are,
Domnul din cer S-a arătat
Drept Dumnezeu înfricoşat.