1 Doamne, mereu Tu eşti Acel
Ce-i e păstor, lui Israel.
De-aceea, Te rugăm fierbinte,
Necontenit să iei aminte,
Pentru că Tu-l povăţuieşti
Pe Iosif şi îl cârmuieşti
Asemenea turmei de oi.
Arată-Te Doamne, apoi,
Plin de putere, strălucind,
Pe heruvimi doar, călărind!
2 Doamne, puterea Îţi trezeşte
În Efraim şi-apoi porneşte
Prin Beniamin şi prin Manase
Şi-ajută ale noastre case!
3 Doamne, ridică-ne şi-apoi,
Să lumineze peste noi
Lumina de pe a Ta faţă,
Căci iarăşi vom fi plini de viaţă
Şi va scăpa al Tău popor!
4 O, Doamne al oştirilor,
Cât încă, va mai ţine oare,
Mânia Ta, nespus de mare,
Cu toate că, neîncetat,
Poporul, rugi, Ţi-a înălţat?
5 Pâine cu lacrimi, Tu i-ai dat
Şi lacrimi doar, l-au adăpat.
6 Ne faci să fim mărul pe care
Se ceartă, fără încetare,
Vrăjmaşii noşt’ şi râd apoi,
Ei între ei, privind la noi.
7 Doamne, mereu să iei aminte
La ruga noastră cea fierbinte:
Doamne, ridică-ne şi-apoi
Să lumineze peste noi
Lumina de pa a Ta faţă,
Căci iarăşi vom fi plini de viaţă
Şi va scăpa al Tău popor,
O, Doamne al oştirilor.
8 Doamne, o vie ai luat
Tu, din Egipt. Ai alungat
Neamuri, iar via dobândită,
Pe-al lor pământ a fost sădită.
9 În faţa ei, loc ai făcut
Şi-ntreaga ţară s-a umplut
De rădăcinile pe care
Le-a făcut via Ta cea mare,
10 Iar umbra ei s-a tot lăţit,
Încât şi munţii i-a umbrit.
11 Mlădiţele şi le-a întins
Până la mare, şi-au atins
Lăstarii, malul Râului.
12 Acum, ea e a nimănui.
De ce-ai rupt gardul ridicat
În jurul ei şi i-ai lăsat
Pe trecători să năvălească
Asupră-i, să o jefuiască?
13 Mistreţul, în păduri aflat,
A mers în ea şi a scurmat,
Iar fiarele, de pe câmpie,
Mănâncă – ne-ncetat – din vie.
14 O, Doamne al oştirilor,
Întoarce-Te spre-al Tău popor!
Din cer, Te uită către noi,
Să cercetezi via apoi!
15 Să ocroteşti, necontenit,
Ceea ce dreapta Ţi-a sădit,
Şi pe fecioru-ales de Tine!
16 Priveşte şi ia seama bine,
Căci via Ta este tăiată
Şi că în foc e aruncată.
Mustrarea de pe a Ta faţă
Face să piară a ei viaţă.
17 Găseşte Doamne-acum, o cale
Ca peste fiul dreptei Tale
Să se aşeze mâna Ta
Şi fă-o ca să poată sta
Asupra fiului pe care
Omul ales de Tine-l are!
18 Atunci, aproape ne vom ţine
Şi nu ne-om depărta de Tine.
Înviorează-ne Şi-apoi,
Îţi vom chema Numele noi.
19 Doamne, mereu să iei aminte,
La ruga noastră cea fierbinte:
Doamne, ridică-ne şi-apoi
Să lumineze peste noi
Lumina de pa a Ta faţă,
Căci iarăşi vom fi plini de viaţă
Şi va scăpa al Tău popor,
O, Doamne al oştirilor.