1 Sionul are temelie
Pe munţii sfinţi, pentru vecie,
2 Iar porţile Sionului,
Iubite îi sunt Domnului,
Mai mult chiar decât Îi sunt toate
Locaşurile ce-s aflate,
În Iacov, azi. Necontenit,
3 Despre Sion când s-a vorbit –
Despre-a lui Dumnezeu cetate –
S-au spus doar lucruri minunate,
Pline de slavă. Când vorbesc,
4 Egiptul Eu îl pomenesc
Şi Babilonul, printre cei
Care sunt cunoscuţi ai Mei.
Iată că ţara cea pe care
Neamul de Filisteni o are –
Cu Tirul de asemenea,
Precum şi Etiopia –
Se dovedesc că „s-au născut
În al Sionului ţinut”.
5 Despre Sion, e zis astfel:
„Cu toţii s-au născut în el”,
Iar Cel Prea-Nalt se dovedeşte
Cum că mereu îl întăreşte.
6 Domnul a numărat popoare
Şi scris-a despre fiecare:
„Toate acestea, e ştiut
Că în Sion doar, s-au născut”.
7 Aceia care au cântat –
Şi cei ce joacă – au strigat:
„Izvoarele – vedem prea bine –
Cum că aflate sunt, în Tine.”