1 Cel care este ocrotit
De Cel Prea-Nalt şi-Atotputernic,
Cel ce odihnă a găsit
La umbra Celui cari e veşnic,
2 Zice de El: „Loc de scăpare
E Domnul, în care cred eu!
El e cetatea mea cea tare,
El este Dumnezeul meu!”
3 De laţul vânătorului,
De ciumă şi-a ei pustiire
Scăpat eşti, prin puterea Lui!
El îţi aduce izbăvire!
4 Vei fi, de pana-I, învelit.
Aripa Lui te va ascunde.
Credincioşia-I şi-a croit
O pavăză şi nu pătrunde
5 Nimic, în locul unde stai.
Groaza nopţii nu te-nfioară;
Nu trebuie teamă să ai,
Nici de săgeata care zboară
În plină zi, nici de ciuma
6 Ce-n beznă îşi are cărare;
De-asemeni nici de molima
Ce bântuie-n amiaza mare.
7 O mie-ţi cadă-alăturea,
Iar zece mii în dreapta-ţi cadă,
Căci nu se vor apropia
8 De tine. Ochi-ţi au să vadă
Care-i răsplata celui rău,
9 Că zici: „Am adăpost pe Domnul!”
Şi faci din Cel Prea-Nalt, al tău
Turn de scăpare. Astfel, somnul
10 Nu o să-ţi fie tulburat.
Nenorociri n-au să te-alunge,
Iar de urgii vei fi scăpat:
La cortul tău, nu vor ajunge,
11 Căci spune-va îngerilor,
Să te păzească-n a ta cale,
12 Iar ei – atunci – pe mâini te vor
Purta, ca picioarele tale
Să nu atingă pietrele.
13 Calci pe năpârci şi peste lei;
De-asemeni calci şi şarpele;
Nepăsător, treci peste ei.
14 Aşa vorbeşte Dumnezeu:
„Îl izbăvesc, căci Mă iubeşte.
A cunoscut Numele Meu,
De-aceea ocrotit, el este.
15 Mă va striga, şi-am să-i răspund!
Voi fi cu el în strâmtorare!
La al său glas, n-am să M-ascund,
Ci îi voi da ajutorare.
Din toate am să-l izbăvesc,
Iar mila Mea o să-l ajungă!
În veci, am să îl proslăvesc
16 Şi am să-i dărui viaţă lungă.
Cu ea, el fi-va săturat.
Are să guste fericirea,
Pentru că lui îi este dat
Ca să primească mântuirea.”