1 Domnul domneşte-n veşnicie
Şi e-mbrăcat în măreţie.
Încins e cu putere mare.
De-aceea, lumea este tare,
De-a Lui putere îmbrăcată,
Ca să nu fie clătinată.
2 Doamne, Tu eşti, din veşnicie!
Scaunul Tău, cel de domnie,
Din vremi străvechi e aşezat.
3 Râuri vuiesc – neîncetat –
Se umflă cu putere mare,
Iar vuietul e tot mai tare.
4 Dar decât sunetul iscat
De apele ce s-au umflat
Şi decât valurile care,
Năpraznice, se nasc în mare,
Tu mai puternic Te vădeşti
În înălţimile cereşti,
5 Iar mărturiile ce-s date,
De Tine, sunt adevărate.
Sfinţenia este pe-a Ta cale
Şi e podoaba Casei Tale,
De-acum şi până-n veşnicie,
Atât cât vremi au să mai fie.