1 Un cântec nou, să Îi cântaţi
Lui Dumnezeu, voi care staţi
Pe faţa-ntregului pământ!
2 Cântaţi-I Domnului Cel Sfânt,
Iar al Său Nume-L lăudaţi,
Mereu, şi-L binecuvântaţi!
Vestiţi, peste întreaga fire,
Nepreţuita-I mântuire!
3 Faceţi să fie cunoscute
Minunile, de El, făcute,
Printre popoare! Slava Lui –
Şi măreţia Domnului –
S-o afle toţi cei care sânt
Locuitori, pe-acest pământ!
4 Vrednic de laudă-i, mereu,
Căci mare este Dumnezeu.
El este Cel mai de temut,
Dintre cei care s-au văzut
Precum că dumnezei le sânt,
Popoarelor de pe pământ.
5 Toţi dumnezeii cei avuţi
De către neamuri, sunt făcuţi
De mâini şi, idoli se vădesc,
Dar Dumnezeul nost’ Ceresc
E Dumnezeu adevărat,
Căci cerurile le-a creat.
6 Doar străluciri şi măreţie,
În faţa Lui, sunt, pe vecie.
Slava şi cu podoaba sânt
Aflate-n locul Său cel sfânt.
7 Familiile de popoare,
Cinste şi slavă fiecare
Să Îi aducă Domnului!
8 Slavă să-I daţi, Numelui Lui!
Aduceţi daruri de mâncare,
În ale Lui curţi, fiecare!
9 În haine sfinte vă-mbrăcaţi,
Când Domnului vă închinaţi!
Voi, oameni ai pământului,
Să tremuraţi în faţa Lui!
10 Spuneţi la neamuri, ne-ncetat,
Că „Domnul este Împărat!”
Iată că El împărăţeşte,
Iar faptu-acesta dovedeşte
Că lumea-i tare-ntemeiată
Şi nu poate fi clătinată!
Popoarele sunt judecate
De către Domnul, cu dreptate.
11 În ceruri, fie bucurie,
Iar pe pământ, doar veselie!
Mugească marea, cât de tare,
Cu tot ceea ce, în ea, are!
12 Câmpia şi de-asemenea
Tot ceea ce este pe ea,
Să chiuie de bucurie!
Să strige, plini de veselie,
Copacii, în păduri aflaţi!
13 În faţa Domnului, strigaţi,
Pentru că vine Cel Prea Sfânt,
Să judece acest pământ!
După credincioşia Lui,
Popoarele pământului,
Atuncea fi-vor judecate,
Căci Domnul face-va dreptate.