1 David ţinu apoi, un sfat,
La care-atunci s-au adunat
Toţi cei care se dovedeau
Drept căpetenii că erau,
Peste-ai lui Israel copii,
Alcătuind cete de mii
Sau sute. El a mai chemat
La sine, pentru-a ţine sfat,
Pe oamenii aceia cari,
Peste popor, erau mai mari
2 Şi a vorbit în acest fel,
Copiilor lui Israel:
„Dacă, cu cale aţi găsit
Şi credeţi că e potrivit
Să faceţi precum vă spun eu,
Gândind că de la Dumnezeu
Lucrul acest acum vine,
Sunt de părere că e bine,
La fraţii noştri – risipiţi,
În Israel – şi la Leviţi,
Soli să trimitem, ca apoi,
Cu toţii să vină la noi;
3 Iar după ce ne adunăm,
Doresc să mergem să luăm
Chivotul Domnului, de care,
Nimeni acum, grijă, nu are,
Căci de când Saul a domnit,
De el, noi nu ne-am îngrijit.”
4 Atunci, întreaga adunare
A hotărât – cu mic, cu mare –
Că aşa trebuie făcut,
Căci lucru bun li s-a părut
A împlini ce-a cuvântat
David, faţă de-ntregul sfat.
5 David a strâns apoi, la el,
Întreg poporul Israel.
Era o parte din popor
Venită de pe la Şilhor,
Din al Egiptului ţinut.
O altă parte, s-a văzut
Că e de la intrarea care,
Hamatu-n faţa sa o are.
Spre Chiriat-Iearim, de-ndat’,
Oameni-acei s-au îndreptat,
Să ia chivotul Domnului.
6 David şi tot poporul lui,
Apoi, spre Bala, au pornit,
Cu gând s-ajungă – negreşit –
La Chiriat-Iearim, ţinut
Aflat în Iuda. Ei au vrut
Să ia chivotul cari, mereu,
Fusese-al neamului Evreu,
Pentru că înaintea lui,
Chemat era, al Domnului
Nume mărit şi-nfricoşat,
Cari e-ntre heruvimi aflat.
7 S-au dus cu toţii, aşadar,
Şi-au pus chivotul, într-un car.
Carul ce fost-a folosit,
Era un car nou întocmit.
Pe-atunci, chivotul s-a aflat
În casa celui cari chemat
Era Abinadab. S-au dus
La el şi-apoi, în car, l-au pus.
Uza şi Ahio erau
Acei care îl cârmuiau.
8 David – şi-alăturea de el,
Întreg poporul Israel –
În faţa Domnului, jucau
Şi plini de râvnă Îi cântau.
Ei însoţeau carul, pe cale,
Cu harfe, trâmbiţe, chimvale
Şi alăute. Mai aveau
Tobe în cari, mereu, băteau.
9 Când a ajuns al lor sobor
Lângă al lui Chidon ogor,
Boii aproape-au răsturnat
Chivotul. Uza a-ncercat
Să-l sprijine şi a întins
Mâna, însă, când l-a atins,
10 Domnul, pe loc, S-a mâniat
Şi-atuncea l-a ucis de-ndat’,
Căci, să atingă, a voit,
Chivotul. Astfel, a murit
Uza, în faţa Domnului,
Din cauza chivotului.
11 David, văzând ce s-a-ntâmplat,
Pe Dumnezeu s-a mâniat
Şi tare mult s-a necăjit,
Căci El, pe Uza, l-a lovit.
Apoi, „Pereţ-Uza” i-a spus
Acelui loc. Numele pus,
Este „A lui Uza spărtură!”.
12 Acest fapt fost-a în măsură,
Pe David să-l neliniştească
Şi teama-n sine-i să se nască.
De-aceea, el, înspăimântat,
În acea zi, s-a întrebat:
„Cum să aduc, la mine, eu,
Chivotul de la Dumnezeu?”
13 De-aceea, în cetatea lui,
N-a dus chivotul Domnului,
Ci la Obed-Edom din Gat,
S-a dus şi-n grijă, i l-a dat.
14 Astfel, chivotul Domnului,
Trei luni, a stat, în casa lui.
Domnul l-a binecuvântat,
Pe-acel Obed-Edom din Gat.