1 Hiram – cel care, împărat,
Era în Tir încoronat –
La David, soli, a repezit,
Prin care el i-a dăruit
Lemne de cedru şi tâmplari
Să le cioplească, şi pietrari.
Ei – pentru David – de îndată,
Făcură-o casă minunată.
2 Atuncea, David a ştiut
Că Dumnezeu îi este scut,
Şi că-ntărită-i e, prin El,
Împărăţia-n Israel,
Din pricina poporului
Care era al Domnului.
3 Când la Ierusalim a stat –
După ce-ajunse împărat –
David şi-a mai luat apoi,
Şi câteva neveste noi.
Nevestele ce le-a avut
Acolo-n urmă i-au născut
Feciori şi fete, negreşit.
4 Iată ce nume au primit
Copii care-i dobândise,
Când la Ierusalim venise:
Primul, Şamua, e numit;
Şobab, al doilea, a venit;
Natan, apoi, s-a întrupat,
Fiind de Solomon urmat.
5 Ibhar e cel cari se-ntrupează,
Iar Elişua îl urmează;
Elifelet a mai venit.
6 Noga mai fost-a zămislit,
Nefeg, urmat de Iafia,
7 Iar Elişama se năştea
În urmă-le, cu încă doi:
Cu Beliada, iar apoi
Elifelet a fost chemat
Cel care, şirul, l-a-ncheiat.
8 Vestea că David a ajuns
Ca împărat să fie uns
Peste întregul Israel,
Iute s-a-ntins şi-n acest fel,
Toţi Filistenii au aflat.
Atuncea, ei l-au căutat,
Dar David, ştire, a primit
Şi înainte le-a ieşit.
9 În valea Refaim chemată,
S-a răspândit oştirea toată
A neamului de Filisteni.
10 Văzând mulţimea de oşteni,
David, pe Domnul, L-a-ntrebat:
„Să merg acuma, să mă bat
Cu oastea Filistenilor?
Am să înfrâng oştirea lor?”
Domnul a zis: „Du-te, căci Eu
Am să te însoţesc, mereu,
Pentru că am găsit cu cale,
Pradă să-i las, mâinilor tale.”
11 Cum Domnul zise, a făcut
David atunci, şi i-a bătut
Pe Filisteni, în locul care,
Bal-Peraţim, drept nume, are.
David – în urmă – a vorbit:
„Domnul – acum – i-a risipit
Pe-ai mei vrăjmaşi, din faţa mea.
Ei au fugit asemenea
Apelor ce se rup.” Astfel,
David, pentru locul acel,
Găsi un nume potrivit:
„Bal-Peraţim”, el l-a numit.
12 Când Filisteni-au fost învinşi,
De spaimă mare-au fost cuprinşi.
Idolii, ei şi i-au lăsat
Fugind, iar David, foc, le-a dat.
13 Însă în vale, mai apoi,
S-a strâns din nou, pentru război,
Tot neamul Filistenilor.
14 David, văzând numărul lor,
Lui Dumnezeu, I-a cerut sfat,
Iar Domnul i-a răspuns de-ndat’:
„Nu te sui-mpotriva lor,
Ci du-te-n faţa duzilor,
Să te aşezi cu oastea ta.
Acolo, tu vei aştepta,
15 Până când ai ca să auzi
Vuiet de paşi trecând prin duzi.
Atuncea doar, să te grăbeşti
Şi la război să te porneşti,
Căci Domnul însuşi va lupta,
În acel ceas, în faţa ta
Şi-i va zdrobi pe Filisteni.”
16 David şi cu ai săi oşteni,
Cum a zis Domnul, a făcut.
Pe Filisteni, ei i-au bătut
Din Gabaon chiar începând
Şi pân’ la Ghezer ajungând.
17 Faima lui David a sporit
Şi-n ţară, ea s-a răspândit,
Căci printre neamuri, de temut,
Domnul, atuncea, l-a făcut.