1 După această întâmplare,
David a mers, cu oaste mare,
În contra Filistenilor,
Luând astfel, din mâna lor,
Cetatea Gat, ce-o stăpâneau,
Şi satele ce-n jur erau.
2 Pe Moabiţi, i-a mai bătut
Şi astfel, David a putut
Să-i facă de a-i fi supuşi
Şi-apoi, la biruri, au fost puşi.
3 Apoi, pe-al Ţobei împărat –
Care-i Hadarezer chemat –
David, în urmă, l-a bătut.
Lucrul acesta l-a făcut,
Când se ducea către Hamat,
Voind ca peste Eufrat
Să îşi întindă-a lui domnie,
Stăpân, acolo, ca să fie.
4 Robi, şapte mii luă apoi,
De călăreţi, după război.
De-asemeni, David a luat
Prinşi şi din cei care-au luptat
Pe jos. Aceştia se vădeau
Că douăzeci de mii erau.
Cailor de trăsură, el
Le-a tăiat venele şi-astfel,
Numai o sută a păstrat
Şi-apoi la care i-a-nhămat.
Carele ce au fost luate,
Sunt la o mie numărate.
5 Când Sirienii au văzut
Tot ceea ce s-a petrecut,
De la Damasc au pregătit
O mare oaste şi-au venit
Pân’ la Hadadezer, să-i dea
Sprijin, îl lupta ce-o ducea.
David, însă, piept le-a ţinut,
Iar cei pe care i-a bătut
Din numărul oştenilor
Care-au venit în ajutor –
Dintre ai Siriei copii –
Sunt douăzeci şi două mii.
6 În Siria Damascului,
O straje – din oamenii lui –
David apoi a rânduit,
Iar Sirienii i-au plătit
Biruri, în urmă, tot mereu.
Păzit era, de Dumnezeu,
David – oriunde se ducea –
În tot ceea ce el făcea.
7 Hadadazer fost-a-nsoţit
De mulţi slujbaşi, necontenit.
Cei care-n slujba lui erau,
Scuturi de aur doar purtau.
David, mâna, pe ele-a pus
Şi la Ierusalim le-a dus.
8 Hadadezer a stăpânit
Două cetăţi, cari s-au numit
Tibhat şi Cun. Apoi, din ele –
Deci din cetăţile acele –
David a strâns – de bună seamă –
După război, multă aramă,
Din care, Solomon turnase
Marea de-aramă şi lucrase
Şi stâlpii Casei Domnului
Şi-uneltele din Casa Lui.
9 Tohu – cel care, împărat,
Fost-a-n Hamat înscăunat –
Atuncea când a auzit
Precum că David a zdrobit
A lui Hadadezer armată,
10 La David a trimis, îndată,
Pe fiul său, cari s-a chemat
Drept Hadoram. El a plecat,
Având poruncă să-l curteze,
De bine ca să îi ureze
Şi să îl laude apoi
Pentru că a purtat război
În contra împăratului
Hadadezer. Tohu şi-ai lui,
Mereu, în luptă s-au aflat
Cu oastea ăstui împărat.
Iar Hadoram – de bună seamă –
Vase de-argint, aur şi-areamă
A dus şi-apoi le-a dăruit
Lui David, care le-a primit
11 Şi Domnului le-a închinat,
Aşa precum a procedat
Cu arul şi-argintul care
Le-a adunat, fără-ncetare –
De la popoarele bătute –
În urma luptelor avute:
De la Edom, sau Moabiţi,
Sau de la cei Amaleciţi,
De la al lui Amon popor,
Sau cel al Filistenilor.
12 Când Abişai, acela care,
Ţeruia, drept fecior, îl are,
A trebuit să ducă-apoi,
Cu Edomiţii, un război,
Din ai Edomului copii
Ucis-a optsprezece mii.
I-a nimicit, în locul care,
Drept „Valea Sării”, nume-şi are.
13 Străji, în Edom, apoi a pus
Şi astfel, toţi i s-au supus
Lui David, căci Domnul veghea
Asupra lui, în ce făcea.
14 David – cât fost-a împărat,
În Israel – a judecat
Şi-apoi, dreptate, a-mpărţit
Poporului, necontenit.
15 Fiul Ţeruei, cel chemat
Ioab, fusese aşezat
Drept căpitan al oştilor.
Mai mare-al scriitorilor,
Fusese Iosafat, cel care,
Pe Ahilud, părinte-l are.
16 Fiul lui Ahitub – chemat
Ţadoc – fusese aşezat
Alături de acela care,
Pe-Ahimelec, drept tată-l are,
Şi cari se cheamă-Abiatar.
Preoţi erau ei, aşadar.
Şavaşa-i cel ce se vădea
Că rang de logofăt avea.
17 Benaia-apoi, acela care,
Pe Iehoiada, tată-l are,
Mai mare-al Cheretiţilor –
Precum şi-al Peretiţilor –
Ajunse a fi aşezat,
Fiind pus chiar de împărat.
Fiii lui David – negreşit –
Dregătorii, au dobândit.