1 În anul următor apoi –
Pe vremea când, pentru război,
Toţi împăraţii îşi strângeau
Oştirea şi se pregăteau –
Ioab, cu toată oastea lui,
Din ţara Israelului
A fost trimis să cucerească
Şi-n urmă-apoi, să pustiască
Întreg ţinutul cel pe care
Poporul lui Amon îl are.
El, de la David, a primit
Poruncă de-a fi-ncercuit
Cetatea Raba. Imediat,
Ioab, la luptă, a plecat,
În timp ce David a rămas
Singur acasă-n acel ceas.
El la Ierusalim şedea
Şi de acolo cârmuia.
Ioab, Raba, a-ncercuit-o
Şi-n urmă el a nimicit-o.
2 De la cel care, împărat,
Era în Raba, a luat
Cununa cea împărătească.
Ea s-a vădit să cântărească –
În aur – un talant. Avea
Şi pietre scumpe prinse-n ea.
Apoi, cu ea s-a-ncoronat
David, în Raba, împărat
Şi-n urmă, prăzi îmbelşugate
Au fost luate din cetate.
3 Ucişi au fost, cu mic, cu mare,
Locuitorii cei pe care,
Cetatea Raba i-a avut.
Prin ferăstraie i-au trecut
Şi cu topoare i-au tăiat.
La fel, apoi, s-a întâmplat
Cu tot poporul Amonit,
Cari în cetăţi a locuit.
David, în fruntea oştilor –
Cu tot al său întreg popor –
Către Ierusalim apoi,
Luat-a drumul, înapoi.
4 După aceea, a urmat
Lupta cari, la Ghezer, s-a dat,
Iar Sibecai l-a doborât
Pe Sipai şi l-a omorât.
Sipai e Filisteanul care,
Pe Rafa, drept părinte-l are,
Iar Sibecai s-a potrivit,
De neam, să fie Huşatit.
Neamul de Filisteni, de-ndat’,
Smerit apoi, s-a arătat.
5 Pe urmă, s-a vădit să fie
Încă o mare bătălie,
Iar Elhanan – acela care,
Părinte, pe Iair, îl are –
La fratele lui Goliat –
Lahumi – cel venit din Gat,
Înfuriat s-a repezit
Şi-apoi, de moarte, l-a lovit.
O suliţă omul avea,
Cu un mâner ce aducea
Asemeni unui sul ţesut,
Dar Elhanan nu s-a temut.
Asupra lui a tăbărât,
De-ndată, şi l-a omorât.
6 O bătălie s-a mai dat,
Care avut-a loc la Gat.
Oştirile de Filisteni,
Un om aveau printre oşteni,
Cari o statură mare-avea.
La mâini – şi-apoi asemenea
Şi la picioare – s-a văzut
Că multe degete-a avut.
La mâini avea – la fiecare –
Tot câte şase; la picioare
Tot şase degete avuse,
Căci în ăst fel, el se născuse.
Se ştie dar, că numărate,
Sunt douăzeci şi patru toate.
De neam, din Rafa, era el,
7 Iar pe poporul Israel,
Mereu, doar l-a batjocorit.
Atunci, în faţă, i-a ieşit
Chiar Ionatan, acela care,
Pe Şimea, drept părinte-l are,
Frate cu David. Mâniat,
Pe Filistean l-a atacat,
Jos, la pământ la doborât
Îndată, şi l-a omorât.
8 Oameni-aceştia se vădeau
Că ai lui Rafa fii erau
Şi că în Gat au fost născuţi.
Când Filisteni-au fost bătuţi
De Israel, aceşti feciori,
De ai lui David slujitori
Au fost înfrânţi şi, negreşit,
În felu-acesta au pierit.