1 David a zis: „Aici, vreau eu,
O Casă, pentru Dumnezeu.
Mai vreau apoi, şi un altar.
Jertfe să se aducă-n dar –
Arderi de tot – pe-altaru-acel,
Pentru întregul Israel.”
2 David, la sine, a chemat
Străinii care s-au aflat
În ţară-atunci, în Israel.
A adunat – în acest fel –
Pe cei care se dovedeau
Că-n piatră, cioplitori, erau.
Pe-aceştia i-a însărcinat
Să pregătească, de îndat’,
Pietrele ce erau menite
A fi – în urmă – folosite
Pentru zidirea Templului,
Cari fi-va Casa Domnului.
3 Fier – din belşug – a pregătit
Din care-apoi a făurit
Cuie cu care se prindeau
Aripile ce le aveau
Uşile Templului. Apoi,
A mai făcut şi scoabe noi.
A adunat – de bună seamă –
Pe lângă fier, multă aramă.
Atât de multă ea era,
Căci nu se putea număra.
4 Lemne de cedru a primit,
Cari fără număr s-au vădit,
Aduse de Sidonieni
Şi-asemenea, de Tirieni.
5 David, de Solomon, mereu,
Spunea: „E tânăr fiul meu
Şi e plăpând. De-aceea vreau
Să pregătesc şi-apoi să-i dau,
Tot ceea ce se dovedeşte
Că pentru casă trebuieşte.
Voiesc a fi deosebită
Casa ce Îi va fi zidită
Lui Dumnezeu. Va fi ştiută
Şi-n toată lumea, cunoscută.
Slava va fi, mereu, cu ea
Şi faima, de asemenea.”
‘Nainte de a fi murit,
Mari pregătiri a săvârşit
David, pentru ca fiul lui
Să-nalţe Casa Domnului.
6 David, la sine, l-a chemat
Pe Solomon şi-apoi i-a dat
Porunci, ca după moartea lui,
Să-nalţe Casa Domnului.
7 El zise: „Iată, fiul meu,
Aveam de gând să fac chiar eu,
O casă, mare, Numelui
Cari este-al Dumnezeului
Ce Îl avem. Dar mi-a vorbit
8 Cuvântul Lui, şi m-a oprit,
Zicând: „Războaie, ai purtat
Şi sânge mult, tu ai vărsat.
De-aceea, nu-ţi îngădui Eu,
Casă să-I faci, Numelui Meu.
9 Iată, un fiu vei căpăta
Acesta se va arăta
Om al odihnei. Voi veghea
Şi pace-n jur, el va avea,
Căci „Solomon”, va fi numit
(„Pace” înseamnă tălmăcit).
În vremea-n cari trăi-va el,
Pace va fi, în Israel.
10 Atunci când are să domnească,
O Casă o să-I construiască
Numelui Meu. Eu – pe vecie –
Scaunul său pentru domnie
Am să îl întăresc, căci iată:
El Îmi e fiu şi îi sunt Tată.”
11 De-acuma, fiule, mereu,
Fie cu tine Dumnezeu,
Ca-n toate tu să propăşeşti
Şi-apoi o Casă să-I zideşti,
Aşa precum El îţi va spune.
12 Domnul să-ţi dea înţelepciune,
Ca să te facă să domneşti
În Israel şi să-I păzeşti
Legile care le-a lăsat.
13 Atuncea, fii încredinţat
Precum că ai să propăşeşti.
Să cauţi ca să împlineşti
Legile ce le-a rânduit
Şi tot ceea ce-a poruncit,
Prin Moise – prin al Său rob – El,
Pentru întregul Israel.
Te întăreşte, fiul meu
Şi-mbărbătează-te, la greu!
Nu te speria, şi-n orice vreme,
N-ai – de nimica – a te teme!
14 Iată că eu m-am străduit
Şi-astfel, din timp, am pregătit
Mult aur. La o sută mii
Talanţi, e el. Vreau să mai ştii,
Cum că argintul adunat –
Care-n talanţi e măsurat –
E la un milion. Aramă,
Am adunat. De bună seamă,
Fier, am mai strâns, cari – cântărit –
Nu poate fi. Am pregătit
Lemne de cedru-n număr mare
Şi pietre multe-apoi, la care
Ai să adaugi – negreşit –
Atât cât va fi trebuit.
Cu ceea ce am adunat,
În urmă fi-va înălţat
Un sfânt lăcaş al Domnului,
O Casă a Numelui Lui.
15 La tine, ai un număr mare
De meşteri care sunt în stare
Ca, pietrele, să le cioplească
Şi lemnul să îl pregătească,
Pentru că ai şi mulţi tâmplari.
De-asemenea, ai oameni cari
Îndemânare dovedesc.
Aceştia toţi îţi folosesc
La construirea Templului,
Care va fi al Domnului.
16 Aur şi-argint, am adunat.
Fier şi aramă ţi-am lăsat,
În număr negrăit de mare.
Te scoală-acum, şi fii în stare
Ca să lucrezi, iar Dumnezeu
Fie, cu tine, tot mereu!”
17 David, apoi, la toţi cei cari
S-au dovedit a fi mai mari
În Israel, le-a poruncit
Să îl ajute – negreşit –
Pe Solomon, în lucrul lui.
Mai marilor poporului,
18 David le-a zis: „Nu aţi văzut,
Ceea ce Domnul a făcut?
Nu ştiţi că Domnul Dumnezeu
Vă însoţeşte, tot mereu,
Şi tihnă aţi primit apoi,
Din toate părţile dar, voi?
În a mea mână, i-a lăsat,
Pe toţi cei care s-au aflat
În ţară şi au locuit-o.
Ţara pe care-am dobândit-o
Supusă este Domnului
Şi-asemenea, poporului
Pe care Dumnezeu îl are.
19 De-aceea vreau, ca fiecare
Să-şi pună sufletul, mereu,
Să-l caute pe Dumnezeu.
Uniţi-vă şi căutaţi,
O casă, să Îi ridicaţi
Numelui Domnului. În ea,
Chivotul trebuie să stea
Şi sculele acelea, toate,
Cari Domnului sunt închinate.”