1 David, fiind înaintat
În vârstă, l-a pus împărat,
Pe Solomon, pe fiul lui.
2 Pe preoţii poporului
Şi pe Leviţi, el i-a chemat
La sine. I-a mai adunat,
De-asemenea, pe toţi cei cari
Erau în Israel mai mari
Şi le-a cerut o numărare
A fiilor pe cari îi are
Neamul Leviţilor. Erau
3 Număraţi cei care aveau
De la treizeci de ani în sus.
Ei au făcut precum le-a spus
David. Treizeci şi opt de mii,
Din ai Leviţilor copii –
În felu-acesta – s-au aflat,
Când neamul lor s-a numărat.
4 David, apoi, i-a împărţit
Şi-n cete, el i-a rânduit:
„Dintre-ai Leviţilor copii,
Vreau – douăzeci şi patru mii –
Să stea-n Templul lui Dumnezeu
Şi să vegheze, tot mereu,
La slujbele ce-s rânduite,
În Casa Lui, a fi-mplinite.
Apoi, mai vreau ca, şase mii,
Dintre-ai Leviţilor copii,
Să fie puşi drept dregători
Şi-asemeni şi judecători.
5 Alţi patru mii vor fi portari
Şi încă patru mii cei cari
Vor fi însărcinaţi, mereu,
Să-l laude pe Dumnezeu,
Cu cântece, căci aţi văzut
Că instrumente am făcut.
Cu-aceste instrumente are,
De-acum, să cânte, fiecare.”
6 Când împărţirea s-a făcut,
Seamă – atuncea – s-a ţinut,
De numele acelor care,
Drept fii, Levi, în lume-i are.
Aceştia sunt: Gherşom, Chehat
Şi-apoi Merari a urmat.
7 Din Gherşoniţi, erau acei
Zişi Laedan şi ci Şimei.
8 Din Laedan, trei fii erau
Cari căpetenii se vădeau.
Întâi fusese Iehiel;
Apoi Zetam şi cu Ioel.
9 Urmară fiii lui Şimei,
Care s-au dovedit tot trei:
Primul e Şelomit chemat,
Fiind de Haziel urmat;
Iar ultimul care-a venit
Fusese drept Haran numit.
În casele părinţilor,
Ăşti fii erau mai marii lor,
Capi ai familiei pe care,
În lume, Laedan o are.
10 Iată-i pe fiii lui Şimei:
Iahat, Zina, iar după ei,
Ieuş şi Beria erau.
În număr, patru, se vădeau.
11 Prim căpitan, era Iahat
Şi-al doilea Zina s-a aflat.
Ieuş şi Beria n-aveau
Mulţi fii, de-aceea, ei formau
Numai o casă – casă care
Prinsă a fost în numărare.
12 Apoi, feciorii lui Chehat,
Patru – de toţi – s-au arătat.
Amram e-ntâiul aşadar,
Fiind urmat de Iţehar,
Hebron apoi, iar după el,
Al patrulea, e Uziel.
13 Amram, doi fii, a dobândit:
Aron şi Moise, la sfârşit.
Aron, deoparte, a fost pus
Spre-a fi sfinţit – precum s-a spus –
Căci el, prea sfânt, avea să fie –
Cu ai săi fii – pentru vecie.
Tămâie, ei Îi aduceau
Lui Dumnezeu şi Îi slujeau,
Iar Numele lui Dumnezeu,
Îl binecuvântau, mereu.
14 Fiii lui Moise – cum se ştie –
În a lui Levi seminţie,
În urmă, fost-au număraţi.
De toţi, ei sunt numai doi fraţi:
15 Gherşom, întâiul, a venit,
Iar Eleazar l-a însoţit.
16 Ai lui Gherşom fiu: Şebnuel –
Drept căpetenie, e el.
17 Eliezer a dobândit
Un fiu: Rehabia-i numit.
El, căpitan, a fost făcut
Şi-apoi, mulţi fii, a mai avut.
18 Şi Iţehar, un fiu, avea:
Drept Şilomit, el se numea
Şi, căpitan, s-a dovedit.
19 Patru feciori a dobândit
Hebron: primul e Ieria
Şi l-a urmat Amaria;
Al treilea e Iahaziel;
Iecameam e după el.
20 Doi fii, şi Uziel avea:
Întâiul, Mica, se numea
Şi, căpitan, s-a dovedit.
Al doilea, Işia, s-a numit
21 Doi fii, Merari a avut:
Mahli era primul născut;
Al doilea, Muşi s-a-ntrupat.
Şi Mahli, fii, a căpătat:
Primul fusese Eleazar
Iar Chis venita-n urmă dar.
22 Dar Eleazar a dispărut,
Fără ca, fii, să fi avut.
Doar fete, el a căpătat,
Cu care-apoi s-au însurat
Fiii lui Chis, cari se vădeau
Precum că fraţi ai lor erau.
23 Fiii lui Muşi fost-au trei:
Mahli, Eder, iar după ei,
Cel care şirul l-a-ncheiat
Fusese Ierimot chemat.
24 Aceştia sunt fiii pe care
Levi, în neamul său, îi are.
Ei sunt mai marii caselor
Ce le-au avut părinţii lor.
Cu toţi, în urmă, aceşti fraţi,
Fuseseră-ntrebuinţaţi,
În slujba Casei Domnului,
Căci aşezat, în slujba Lui,
Fusese fiecare pus,
De la ani douăzeci, în sus.
25 David spusese: „Dumnezeu
A dat odihnă, tot mereu,
Poporului Său, Israel;
Iar la Ierusalim, astfel,
E locul Lui, cari – pe vecie –
Drept locuinţă o să-I fie.
26 Cortul şi-uneltele pe care
Acesta-n slujba sa le are,
Leviţii nu le-or mai muta,
Căci la Ierusalim vor sta.”
27 Precum a dat Domnul porunci,
Numărătoarea de atunci,
A tuturor celor pe care,
Urmaşi, neamul lui Levi-i are,
Făcutu-s-a – precum s-a spus –
De la ani douăzeci, în sus.
28 Ei puşi au fost lângă cei care,
Drept fii ai săi, Aron îi are,
În slujba Casei Domnului,
A curţilor Templului Lui
Şi a odăilor pe care,
Casa lui Dumnezeu le are.
29 De-asemenea, ei îngrijeau
De pâinile care erau
La Casa Domnului aduse,
Pentru a fi în faţă-I puse;
Vegheau la a făinii floare,
Din care, daruri de mâncare,
Lui Dumnezeu I se-aduceau.
Apoi, în grijă mai aveau –
După cum Domnul a lăsat –
Plăcintele fără-aluat,
Turtele-anume rânduite,
Coapte-n tigaie sau prăjite.
Măsurile – precum se cere –
Pentru lungime şi-ncăpere,
Care la Templu foloseau,
Tot în a lor grijă erau.
30 În zori şi seara – ne-ncetat –
Ei trebuiau de a fi stat
La Templu, laude-nălţând
Şi Domnului, mărire, dând.
31 De-asemenea, ei aduceau
Şi jertfele ce se dădeau
Lui Dumnezeu şi se socot
A fi drept ardere de tot,
Aşa cum fost-a aşezat
A fi în zile de Sabat,
Percum şi-n lună nouă, ori
În zilele de sărbători.
Ei făceau ce s-a poruncit,
Prin obiceiul rânduit.
32 Ai lui Aron fii sunt acei
Care, alăturea de ei,
Vegheau la cortul Domnului
Precum şi la locaşul Lui.
Ei şi Leviţii, fraţi, erau
Şi împreună îngrijeau
Atât de Casa Domnului,
Cât şi de slujba Casei Lui.