1 David se ridică-n picioare
Şi zise către adunare:
„Pe Solomon, pe fiul meu,
L-a ales Domnul Dumnezeu.
El este tânăr şi plăpând,
Iar lucrul ce-l aveam în gând –
Casa lui Dumnezeu – e mare
Şi-i însemnată-astă lucrare.
Casa ce fi-va construită,
Nu-i pentru om, ci e menită
Să fie pentru Dumnezeu.
2 Astfel, toată puterea, eu
Mi-am folosit-o să găsesc
Şi-n acest fel să pregătesc
Argint şi aur şi aramă,
Precum şi fier, de bună seamă,
Din care să se fi făcut
Lucruri, aşa cum s-a cerut;
Şi lemne multe-am adunat,
Pentru tot ce-i, din lemn, lucrat.
Onix, în visteria mea,
Am strâns. Apoi, de-asemenea,
Am multe pietre nestemate
Cari trebuie a fi legate.
Pietre mai am, strălucitoare;
Am adunat şi pietre care
În feluri multe-s colorate.
Iată, am strâns şi nestemate.
Marmură albă, mai am eu
Şi-o dau Casei lui Dumnezeu.
3 Din dragostea ce o nutresc
Casei lui Dumnezeu, doresc
Să îi dau aurul curat
Şi-argintul ce l-am adunat,
Afar’ de ce am pregătit
Spre-a fi locaşul sfânt zidit.
4 Trei mii talanţi de aur, vreau –
Casei lui Dumnezeu – să-i dau.
Din aur de Ofir, sunt ei.
Apoi, lângă talanţi-acei,
Alţi şapte mii am aşezat,
Ce sunt doar din argint curat,
Pentru-mbrăcarea tuturor
Pereţilor clădirilor.
5 Aurul fi-va folosit
La tot ce va fi trebuit
Din aur doar a fi lucrat.
Argintul e-ntrebuinţat
La lucrurile ce-s cerute
A fi doar din argint făcute.
Iată că vă întreb apoi:
Să-mi spuneţi, cine, dintre voi,
Vrea să-şi aducă darul lui,
Astăzi, în faţa Domnului?”
6 În urmă, toţi aceia cari
Peste familii sunt mai mari,
Aceia care se vădeau
Că-n seminţii mai mari erau,
Toţi capii cetelor făcute
Din mii de oameni şi din sute,
Precum şi cei care-au vegheat
Averea strânsă de-mpărat –
În ziua ‘ceea – au venit
Şi daruri multe-au dăruit –
De bună voie – Domnului.
7 Au dat deci, pentru Casa Lui,
Cinci mii talanţi ce s-au luat
Numai din aurul curat;
Darici, la zece mii, au dus;
De-asemenea, au mai adus
Argint, care-n talanţi s-a dat
Şi zece mii a numărat.
În acea zi, de bună seamă,
Dată a fost multă aramă.
Talanţi-aramei se vădeau
Că optsprezece mii erau;
O sută mii s-au arătat
Talanţii ce, din fier, s-au dat.
8 Pietrele cele nestemate
Ce s-au adus, au fost lăsate
În mâinile lui Iehiel –
De-al lui Gherşom fiu, este el.
9 Poporu-ntreg s-a bucurat –
În ziua ‘ceea – şi a dat
Daruri de bună voie, care
Aduse-au fost, de fiecare,
Cu drag, în faţa Domnului,
Pentru zidirea Casei Lui.
David s-a bucurat şi el,
Cu-ntreg poporul său, la fel.
10 David L-a binecuvântat,
Pe Domnul. El s-a ridicat
Şi pentru-ntreaga adunare,
A ţinut astă cuvântare:
„În veci, fii binecuvântat
Tu Doamne, cari Te-ai arătat
Drept Dumnezeul Cel pe care,
Tatăl meu, Israel, Îl are!
11 Doamne, a Ta e măreţia,
Slava, puterea, veşnicia
Şi cu mărirea. Câte sânt
În ceruri, sus, sau pe pământ,
Doar ale Tale se vădesc.
Pe Tine, Doamne, Te găsesc
Drept un stăpân ce S-a-nălţat.
O, Doamne, Tu Te-ai arătat
Mai mare, decât orişicine.
Domnia e, mereu, cu Tine!
12 Tu ne dai slava, bogăţia.
Tu ai puterea şi tăria,
Iar mâna-Ţi poate să mărească –
Şi-asemenea, să întărească –
Acele lucruri care sânt
În ceruri, sus, sau pe pământ.
13 În faţa Ta, noi ne aflăm
Azi, Doamne, şi Te lăudăm,
Iar Numele-Ţi slăvit, dorim –
Neîncetat – să Îl slăvim.
14 Căci ce sunt oare, Doamne, eu?
Sau ce este poporul meu,
Încât – acuma – să venim
Şi daruri să Îţi dăruim?
Tot ceea ce Ţi-am dăruit,
Noi, de la Tine, am primit.
15 Ca şi părinţii noştri, noi,
Nişte străini, suntem apoi.
Zilele noastre, pe pământ,
Asemenea umbrelor sânt,
Iar, de nădejde, sunt lipsite.
16 Aceste lucruri pregătite
De noi – o casă să-Ţi zidim –
Tot de la Tine le primim.
Aceste bogăţii pe care
Le-a pregătit, azi, fiecare,
Casei Numelui Tău Cel Sfânt,
Date de către Tine sânt.
17 Doamne, eu ştiu că Tu priveşti
În inimă şi că iubeşti
Doar inima ce se arată
Precum că e, mereu, curată.
Daruri, de bună voie, eu
Ţi-am adus astăzi, Domn al meu,
Şi Ţi le dau cu curăţie
De inimă şi bucurie.
Plin de-ncântare, am văzut
Că şi poporul a făcut
Asemeni mie şi, la fel,
Daruri Ţi-a dăruit şi el.
18 Iată ce rugăminte am
Azi, Dumnezeu al lui Avram,
Al lui Isac precum la fel
Eşti Domn şi al lui Israel:
Pornirile poporului
Cari azi sunt în inima lui,
Să le faci, Doamne, ca să ţie
De-acum şi până-n veşnicie.
Gândul cel bun să îl sporeşti
Şi inima să-i întăreşti
Ăstui popor, mereu, în Tine,
Şi pe a Ta cale îl ţine.
19 Lui Solomon – fiului meu –
Să îi dai Doamne, te rog eu,
O inimă blândă şi bună,
În care el, apoi, să-şi pună
Poruncile pe cari le-ai dat
Şi legile ce le-ai lăsat,
Ca în ăst fel să împlinească
Aceste lucruri, să zidească
El, astă casă, pentru cari
Eu am făcut pregătiri mari.”
20 Către întreaga adunare,
David a zis: „Vreau, fiecare
Din voi, să-L binecuvântaţi
Pe Domnul şi să-L lăudaţi.”
Întreg poporul a făcut
Aşa precum i s-a cerut:
Pe Domnu-a binecuvântat
Şi-apoi, cu toţi s-au închinat,
Atât în faţa Domnului,
Cât şi a împăratului.
21 A doua zi, cu toţi s-au dus
Şi pentru Domnul au adus
Jertfe apoi, cari se socot
A fi drept ardere de tot.
Viţei, o mie, au jertfit;
Berbeci, o mie, negreşit,
Iar numărul de miei – la fel –
O mie s-a vădit şi el.
Toate-animalele jertfite
Au fost – în urmă – însoţite,
Precum se cere, de-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
La ele s-au adăugat
Şi alte jertfe ce s-au dat,
Ca să ajungă-n acest fel,
Pentru întregul Israel.
22 Toţi au băut şi au mâncat
Atuncea, şi s-au bucurat,
Şezând în faţa Domnului.
Apoi, peste poporul Lui,
Pe Solomon l-au aşezat –
A doua oară – împărat,
Ţadoc fiind acela care
Fusese uns drept preot mare.
23 Pe scaunul cel de domnie
Al Domnului – pe cari se ştie
Că David fost-a aşezat –
Venit-a Solomon de-a stat.
În toate, propăşit-a el
Şi-ntreg poporul Israel.
24 Toţi căpitanii l-au urmat,
Vitejii s-au alăturat,
Iar ai lui David fii – la fel –
Au ascultat, mereu, de el.
25 Domnul, apoi, neîncetat,
Pe Solomon, l-a înălţat
Sub ochi-ntregului popor,
Iar astfel, nici un domnitor –
Care-naintea lui fusese –
Asemeni lui, nu ajunsese.
26 David, al lui Isai fecior,
Peste-al lui Israel popor,
27 Ani patruzeci, a stăpânit.
El, şapte ani doar, a domnit,
Peste Hebron, ca împărat,
Iar la Ierusalim a stat
Treizeci şi trei. A adormit,
28 Sătul de zile, fericit
Şi plin de slavă. Pe-al său tron,
Venita-n urmă-i Solomon.
29 Faptele ce au fost făcute,
De David, toate sunt trecute
În cărţile lui Samuel,
Natan, precum şi Gad, la fel.
Aceşti trei oameni, negreşit,
A fi proroci s-au dovedit.
30 În cartea lor, ei au trecut
Tot ceea ce s-a petrecut
Când David fost-a împărat,
Precum şi tot ce s-a-ntâmplat
Atunci, în ţările pe care,
Israelul, în jur, le are.