1 Când Roboam s-a întărit
Ca împărat, a părăsit,
În grabă, legea cea pe care
Domnul lui Israel o are.
Poporul a făcut la fel,
Căci se luase după el.
2 Când Roboam împărăţea,
În Iuda – şi cinci ani avea
De când ajunse împărat –
Şişac, cel care-ncoronat
Era-n Egipt, porni război.
Către Ierusalim apoi,
Cu oştile s-a îndreptat,
Căci Dumnezeu S-a mâniat
Pe-al Său popor, când se vădise
Precum că el păcătuise.
3 Oamenii care-l însoţeau
Călări, şaizeci de mii erau,
Iar toate carele avute
Au fost o mie două sute.
Şişac mai fost-a sprijinit
De mulţi oşteni care-au venit
Din oastea Libienilor
Precum şi-a Suchienilor.
Apoi, lângă aceşti oşteni,
Venit-au Etiopieni.
4 Toate cetăţile-ntărite,
Atuncea, fost-au cucerite.
Până-n Ierusalim intrară
Oştile-acelea şi-l prădară.
5 Şemaia, omul Domnului,
În faţa împăratului
Şi-a căpitanilor pe care,
Acesta-n jurul său îi are –
Trimis de Domnul – a venit,
Şi-n acest fel, a glăsuit:
„Aşa vorbeşte Dumnezeu:
„M-aţi părăsit! Acum, şi Eu
Vă părăsesc! Iată ce fac:
Vă dau pe mâna lui Şişac!”
6 Când aste vorbe-au auzit,
Cu toţi, îndată, s-au smerit
Şi-n acest fel, au cuvântat:
„Domnul e drept, cu-adevărat!”
7 Când i-a văzut cum s-au smerit,
Domnul, îndată, a vorbit
Către Şemaia: „I-am văzut
Că, să se plece, au ştiut,
În faţa Mea. De-aceea, Eu
N-am să trimit necazul greu,
Peste Ierusalim. Nu-i fac
Vreun rău, prin mâna lui Şişac.
Iată că n-am să zăbovesc
Şi ajutor îi dăruiesc!
8 Pe toţi, supuşi, am să îi fac
Ai împăratului Şişac,
Ca în acest fel, ei să ştie
Ce-nseamnă să-Mi slujească Mie,
Sau celor care-s împăraţi,
În alte ţări încoronaţi.”
9 Şişac, cel care, împărat,
Era-n Egipt încoronat,
S-a pregătit pentru război
Şi spre Ierusalim, apoi,
Cu oştile s-a îndreptat,
Iar de acolo a luat,
Din visteria Domnului –
Adică din a Casei Lui –
Şi-apoi din visteria care
Casa-mpăratului o are,
Tot aurul ce l-a găsit.
În acest fel, a jefuit
Acele scuturi minunate,
Ce-au fost, de Solomon, lucrate.
10 Iar Roboam – când a văzut –
Îndată altele-a făcut;
Dar ele-au fost – de bună seamă –
Făcute numai din aramă.
Ele au fost încredinţate,
În grija cetelor aflate
În slujba împăratului,
Pentru păzirea casei lui.
Cete de-alergători erau
11 Acestea. Ele trebuiau
Ca aste scuturi să le ducă
Şi înapoi să le aducă.
În faţa împăratului,
Mergeau la Casa Domnului
Şi scuturile le-aşezau.
Când înapoi le aduceau,
În casa-alergătorilor,
Le aşezau la locul lor.
12 Atunci când Dumnezeu zărise
Că Roboam chiar se smerise
În faţa Lui, Şi-a stăpânit
Mânia. Nu l-a nimicit,
Căci El, în Iuda, mai vedea
Că ceva bun, încă, găsea.
13 Fiul lui Solomon – cel care
Drept Roboam, nume, îşi are –
În Iuda a împărăţit.
Când la domnie a venit,
Cu-n an, de patruzeci, trecuse,
Căci patruzeci şi unu-avuse.
El, la Ierusalim, a stat,
Şapteşpe ani, ca împărat.
Astă cetate, Dumnezeu
O alesese ca, mereu,
Să-Şi pună Numele în ea,
Aşa după cum El voia.
O Amonită ce se cheamă
Naama, îi fusese mamă.
14 Dar Roboam, cât a trăit,
Doar lucruri rele-a săvârşit,
Căci nu L-a căutat, mereu,
Pe-al lui Israel Dumnezeu.
15 Dar toate câte-au fost făcute
De Roboam, nu sunt trecute
În cărţile prorocului
Şemaia, precum şi-a celui
Cari văzător s-a dovedit
Şi care, Ido, s-a numit?
De-asemenea, cele făcute
De Roboam, nu sunt trecute
Şi-n cărţile spiţei pe care
Neamul lui Israel o are?
În vremea-n care a trăit –
Cât la putere s-a găsit –
O luptă duse Roboam,
În contra lui Ieroboam.
16 Când Roboam a adormit,
A fost şi el adăugit
Părinţilor ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Al său fiu, Abia numit,
Pe a lui urmă a venit
Şi-n Iuda, fosta-nscăunat
Unde-a domnit, ca împărat.