1 În locul lui, drept împărat,
A fost al său fiu, Iosafat.
Apoi, contra lui Israel,
Necontenit, s-a-ntărit el.
2 Oşti, în cetăţile-ntărite –
Care în Iuda sunt zidite –
A rânduit el, de îndat’,
Şi căpitani a aşezat,
Atât în Iuda, cât şi-n toate
Cetăţile ce-au fost luate
Din Efraim, de al său tată,
Cari, Asa, s-a chemat. Şi iată
3 Că Dumnezeu, necontenit,
Pe Iosafat, l-a însoţit,
Căci a umblat, neîncetat,
Pe căile ce le-a călcat
David, în vremea de-nceput,
Iar după Bali, nu s-a ţinut.
4 Întotdeauna, Iosafat,
Pe Dumnezeu, L-a căutat,
Nu cum făcuse Israel,
Ci împlinind tot ce-a spus El.
5 De-aceea, Iosafat – mereu –
Fost-a-ntărit de Dumnezeu,
Iar tot poporul său venea
Şi daruri multe-i aducea.
De slavă, s-a învrednicit
Şi bogăţii mari a primit.
6 El s-a-ntărit, umblând mereu,
Pe căile lui Dumnezeu,
Astfel încât a-ndepărtat
Toţi idolii ce s-au aflat
În Iuda, şi-a făcut să piară
Şi înălţimile din ţară.
7 Când Iosafat, trei ani, avea
De când în Iuda stăpânea,
Pe căpetenii le-a chemat
Şi-a poruncit ca, de îndat’,
În toată ţara, ei să plece,
Iar prin cetăţi – prin cari vor trece –
Noroadele să le înveţe,
Mereu, şi să le dea poveţe.
Iată ce nume au purtat
Toţi căpitanii ce-au plecat
În ţară: Ben-Hail venea
Întâi, apoi Obadia
Şi Zaharia după el.
A mai urmat Nataneel,
Iar ultimul s-a dovedit
Precum că, Mica, s-a numit.
8 Leviţi, au mai avut, cu ei,
La drum, toţi căpitani-acei.
Iată ce nume au purtat
Leviţii care au plecat
În ţară: primul s-a numit
Şemaia. Cel care-a venit
În urmă-i, e Netania.
La rând venea Zebadia;
Şemiramot a mai plecat,
Fiind de Ionatan urmat.
A mai plecat Adonia,
Urmat fiind de Tobia.
Merse, apoi, şi Asael
Şi Tob-Adonia, la fel.
Doi preoţi i-au mai însoţit:
Drept Elişama, s-a numit
Întâiul preot ce-a plecat.
Al doilea e Ioram chemat.
9 Oameni-aceşti cutreierară
Întreagă a lui Iuda ţară,
Cu cartea legii Domnului,
Spre-a-mpărtăşii norodului
Poruncile, de Domnul, date,
Cari trebuiau a fi urmate.
10 O groază mare a venit –
Din ceruri – şi a-nvăluit
Pe toate ţările pe care,
Iuda, în jurul său, le are.
În felu-acesta, Iosafat,
De pace doar, s-a bucurat.
11 Mulţi Filisteni, la el, veniră
Şi daruri multe-i oferiră.
Ba şi un bir, ei au plătit,
Care-n argint s-a preţuit.
Arabi-au mers la Iosafat
Şi vite multe ei i-au dat.
Berbeci apoi, i-au dăruit:
La şapte mii s-au dovedit
Şi şapte sute. După ei,
Şi ţapi i-au dat Arabi-acei.
Ca şi berbecii se vădeau –
În număr – ţapii că erau.
12 Pe-o treaptă-naltă, Iosafat
Ajunse a fi înălţat.
El, cetăţui, a mai zidit
În Iuda şi le-a rânduit
Spre-a aşeza merinde-n ele.
13 Deci în cetăţile acele,
Multă merinde-a adunat.
Când la Ierusalim a stat,
O ceată de viteji avea,
Care, mereu, îl însoţea.
14 Iată-i pe capii cetelor,
După familiile lor:
Din Iuda, Adna a venit
Şi căpitan s-a-nvrednicit,
Iar dintre ai lui Iuda fii
Avut-a trei sute de mii
De oameni, care-l însoţeau
Şi vitejie dovedeau.
15 În urma lui, cel ce-a venit
Fusese Iohanan numit.
Avea, din ai lui Iuda fii,
La două sute optzeci mii
De oameni, care-l însoţeau
Şi vitejie dovedeau.
16 Apoi, Amasia – cel care,
Pe Zicri, drept părinte-l are –
De bună voie s-a predat
Lui Dumnezeu şi a luat
Cu sine, două sute mii,
Dintre ai lui Iuda copii.
Oamenii cari îl însoţeau,
Plini de curaj se dovedeau.
17 Din rândul celor care vin
Din ramura lui Beniamin,
Întâiul care a sosit
Drept Eliada s-a numit.
Din ai lui Beniamin copii,
Avut-a două sute mii,
În ceata lui. Toţi mânuiau
Arcuri şi scuturi foloseau.
18 Acela care l-a urmat
Fusese Zozabad chemat.
Avea o sută optzeci mii,
Din ai lui Beniamin copii.
Pentru război, aceşti bărbaţi
Erau, mereu, gata-narmaţi.
19 Aceştia sunt toţi cei pe care,
În slujbă, împăratu-i are.
Pe lângă ei, se mai aflau
Oştenii care puşi erau
În cetăţuile-ntărite,
Care în Iuda sunt zidite.