1 Când la Ierusalim – ‘napoi –
Se-ntoarse Iosafat apoi,
2 Iehu, în cale, i-a ieşit
Şi-n felu-acesta i-a vorbit:
„Cum de te-ai dus şi-ai ajutat,
Pe cel rău şi ai arătat
Iubire celui ce vădeşte
Cum că pe Domnul Îl urăşte?
Prin felu-n care te-ai purtat,
Pe Dumnezeu L-ai mâniat.”
Iehu era acela care,
Părinte, pe Hanani-l are,
Iar tatăl său era proroc
Al Domnului, în acel loc.
3 El a mai zis: „Însă, văd bine
Că ai şi ceva bun în tine,
Pentru că ai zvârlit afară,
Toţi idolii aflaţi în ţară
Şi ţi-ai pus inima, mereu,
Să-L caute, pe Dumnezeu.”
4 Pentru o vreme, Iosafat
Doar la Ierusalim a stat.
După aceea, a pornit
Prin ţară, căci el a dorit
Să cerceteze-al său popor
Şi către al părinţilor
Sfânt Dumnezeu, să poată-apoi,
Să îl întoarcă înapoi.
5 Astfel, cetate cu cetate,
A străbătut şi-a pus în toate,
Judecători – pentru popor –
În pricinile tuturor.
6 Apoi le-a zis: „Luaţi aminte,
La ceea ce – de-acum ‘nainte –
Aveţi a face, căci să ştiţi
Că judecăţi o să rostiţi,
Nu pentru oameni, ci mereu,
Pentru al nostru Dumnezeu,
Care se va afla apoi,
Întotdeauna, lângă voi.”
7 Frica de Dumnezeu să fie
Cu voi şi-n frâu ea să vă ţie.
Vegheaţi, de-acuma, fiecare,
Asupra faptelor pe care
Aveţi ca să le săvârşiţi,
Pentru că-n Dumnezeu, să ştiţi,
Nelegiuiri nu sunt aflate
Şi nici, în seamă, nu-s luate
Feţele oamenilor. El,
Daruri, nu ia, de nici un fel.”
8 Când la Ierusalim, ‘napoi,
Se-ntoarse Iosafat apoi,
A pus şi-aici judecători,
Pe cei ce-au fost conducători
Ai caselor cele pe care,
Neamul lui Israel le are,
Şi-apoi, pe preoţi şi Leviţi.
Aceştia fost-au rânduiţi
Judecători ai Domnului,
În pricina poporului.
9 După aceea, Iosafat,
În acest fel, a cuvântat:
„Inimi curate, arătaţi
Şi-n frica Domnului, lucraţi!
10 În ne-nţelegerile care,
În faţa voastră vor apare –
Aduse de ai voştri fraţi,
Care sunt în cetăţi aflaţi –
Voi, cu atenţie, să ştiţi,
Dreptatea să o împărţiţi.
Atunci când pricinile lor
Legate sunt de vreun omor,
De vreo poruncă, de vreo lege,
De felu-n care se-nţelege
O-nvăţătură anumită
Sau de cum trebuie păzită
O anumită rânduială,
Voi trebuie – fără-ndoială –
Necontenit, să-i luminaţi,
Spre-a nu vă face vinovaţi
Apoi, în faţa Domnului,
Stârnind astfel, mânia Lui.
Dacă aşa o să munciţi,
Nevinovaţi aveţi să fiţi.
11 Pe Amaria – acel care
Este al nostru preot mare –
În fruntea voastră, îl aveţi.
Pe el, să-l întrebaţi, puteţi,
De treburile Domnului.
Alături, ca sprijin al lui,
E şi Zebadia, cel care,
Pe Ismael, părinte-l are.
Peste-a lui Iuda casă, el
E căpitan şi-n acest fel,
Rosti-va judecata lui,
În trebile-mpăratului.
Aveţi – de-asemeni – pe Leviţi:
Ca dregători să-i folosiţi.
De-aceea, tari, voiesc să staţi
Şi cu dreptate să lucraţi!
Căci Dumnezeu are-a Se ţine
Lângă cel care face bine”