1 Poruncă, Solomon a dat,
Să se zidească – de îndat’ –
O casă-n cinstea Domnului
Şi una a-mpăratului.
2 Dintre ai ţării sale fii,
Alese şaptezeci de mii,
Cari la dus sarcini trebuiau.
Apoi, optzeci de mii erau
Puşi ca să taie pietre-n munte.
Aceştia toţi aveau în frunte,
Cete din veghetori, făcute –
De toţi, trei mii şi şase sute.
3 În Tir, pe-atuncea, aşezat
Era Hiram, drept împărat.
Când Solomon, soli, a trimis,
Către Hiram, astfel, a zis:
„Ascultă dar, cuvântul meu:
Cum i-ai făcut tatălui meu –
Lui David, căruia i-ai dat
Lemne de cedru de-a-nălţat
O casă pentru locuit –
Te rog acuma, negreşit,
Şi mie să îmi faci la fel
Şi să-mi trimiţi cedri, astfel.
4 Căci vreau, Numelui Domnului,
Să Îi ridic o casă-a Lui,
Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu,
Unde apoi, să ard mereu,
Tămâia cea mirositoare
Şi să aduc pâinea pe care
O pun în faţa Domnului.
De-asemenea, în casa Lui,
Jertfe-am s-aduc, ce se socot
A fi drept ardere de tot.
Aceste jertfe-s necurmate,
Iar ele trebuie-a fi date
În zorii zilei şi-apoi iară,
Atuncea când se face seară.
Jertfele-acestea – ne-ncetat –
Se dau şi-n zile de Sabat,
De lună nouă, după care
Şi-n fiecare sărbătoare
A Domnului, ce-i rânduită,
De legea Lui statornicită
Pentru vecie-n Israel.
5 Casa pe care, pentru El,
Am s-o ridic, mare-o să fie,
Căci Dumnezeu – precum se ştie –
Este mai mare decât cei
Care se cheamă dumnezei.
6 Dar cine poate să-I zidească,
O casă-n cari să locuiască,
Dacă nici cerul, cât se-ntinde,
Pe Dumnezeu nu Îl cuprinde?
Sau oare, cine pot fi eu,
Ca să-I înalţ, lui Dumnezeu,
O casă, decât una-n care
Să ard tămâi mirositoare –
Şezând în faţa Domnului –
Spre slava şi cinstirea Lui?
7 Să îmi trimiţi dar, negreşit,
Un om care e iscusit
Pentru-a lucra aur, aramă,
Argint şi fier, de bună seamă.
Omul pe cari mi-l trimiţi mie,
De-asemenea, vreau să mai ştie,
Cu materiale colorate
De a lucra, pentru că toate
Albastre-s şi cărămizii.
Doresc apoi, ca să mai ştii,
Căci cel pe cari ţi l-am cerut,
Mai trebuie-a fi priceput
La săpătura lemnului.
El va avea, în jurul lui,
Meşteri din Iuda adunaţi
Şi din Ierusalim luaţi,
Pe cari David i-a adunat,
Căci iscusiţi s-au arătat.
8 Din al Libanului ţinut,
Eu, lemn de cedru, ţi-am cerut,
Lemn de santal şi chiparos.
Ai tăi slujbaşi, neîndoios,
Se pricep bine la tăiat
Lemnul ce-i în Liban aflat.
De-aceea, slujitorii mei
Vor fi alăturea de ei.
9 Pune-i pe oameni să grăbească
Şi din belşug să-mi pregătească
Lemne, să pot să construiesc
Casa, aşa precum doresc.
Vreau să ridic o casă mare,
Măreaţă, făr’ asemănare.
10 Pentru slujbaşii tăi cari sânt
Puşi să doboare la pământ
Lemnul cerut, trimit îndat’ –
Din grâul ce l-am treierat –
Cori mulţi, la douăzeci de mii;
Din orz, de-asemenea, să ştii,
Tot douăzeci de mii de cori,
Trimite-voi la lucrători;
Şi douăzeci de mii de baţi
De vin au să le fie daţi.
Pentru cei cari muncesc la lemn
Am să trimit şi untdelemn,
Tot douăzeci de mii de baţi,
Pe care lor să îi împarţi.”
11 Hiram, solie, i-a trimis,
Lui Solomon şi-astfel, i-a zis:
„Prea bine văd, acuma, eu,
Precum că Domnul Dumnezeu
Iubeşte mult pe Israel.
Tocmai de-aceea, peste el,
Te-a pus pe tine, împărat.
12 Să fie binecuvântat,
Mereu dar, Domnul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are,
Care-a făcut acest pământ
Şi cerurile câte sânt,
Căci El, de David, S-a-ndurat
Şi-un înţelept fecior i-a dat,
Care-şi va face-o casă lui,
Precum şi-o casă, Domnului.
13 Voi face dar, cum ai cerut:
Trimit un meşter priceput
La lucru-n lemn şi iscusit –
Huram-Abi, este numit,
14 Fiul unei femei din Dan
Şi-al unui tată Tirian.
Lucrează-n aur, în aramă,
În fier şi-argint, de bună seamă.
În lemn, mai ştie să lucreze,
Precum şi-n piatră să sculpteze.
Cu materiale colorate,
El ştie a lucra, cu toate:
Şi cu vison sau purpuriu,
Albastru ori cărămiziu.
Ştie a face săpături
Şi măiestrite lucrături.
Cu oamenii cei iscusiţi,
Care, de David, sunt găsiţi –
Sau cu cei cari i-ai adunat
De când ajuns-ai împărat –
Slujbaşul meu o să lucreze
Şi-n toate are să-i vegheze.
15 Acuma însă, domnul meu,
Iată ce vreau să te rog eu:
Trimite grâu, cum ai promis
Cu orzul de care mi-ai zis,
Cu vinul meseriaşilor
Şi cu tot untdelemnul lor,
16 Căci din Liban, lemne apoi –
Cât vei voi – îţi tăiem noi.
Plute vom face, după care,
La Iafo le trimit, pe mare.
Acolo, tu ai să te duci
Şi la Ierusalim le-aduci.”
17 Când Solomon a numărat
Străinii care s-au aflat
În al lui Israel ţinut –
Precum şi David a făcut –
Găsit-a, dintre-ai lor copii,
O sută cincizeci’ trei de mii
Şi şase sute. Dintre ei –
18 Adică din străini-acei –
Alese şaptezeci de mii;
Întregul lor număr de fii,
Pentru dus sarcini, trebuiau.
Apoi, optzeci de mii erau
Puşi ca să taie pietre-n munte.
Aceştia toţi aveau în frunte,
Cete din veghetori făcute –
De toţi, trei mii şi şase sute.