1 Din ordinu-mpăratului,
Zidirea Casei Domnului
A început – după cum ştim –
De-ndată, în Ierusalim,
Pe-un munte care se vădea
Că se chemase Moria.
Muntele-acest – bine-nţeles –
Nu-ntâmplător a fost ales.
El îi fusese arătat,
Lui David, care – imediat –
Un loc anume-a pregătit
În câmpul unui Iebusit
Care, Ornan, era chemat.
2 Când Solomon s-a apucat
De construit, se potrivea,
A doua zi că începea
Din luna ce în an apare
A doua, la numărătoare,
Anul fiind al patrulea,
De când, la tron, el se găsea.
3 Iată dar, ce măsuri avea
Casa pe care-o construia,
Atuncea, Solomon, căci el
A folosit – în timpu-acel –
Măsura veche, bunăoară,
În care, coţii se măsoară:
Şaizeci de coţi avea-n lungime
Iar douăzeci avea-n lăţime.
4 Pridvorul care se-ntindea,
În faţa casei, ajungea
La douăzeci de coţi lungime
Şi prindea casa în lăţime;
Înalt era, dacă socoţi,
De-o sută douăzeci de coţi.
Pridvorul, când s-a terminat,
În aur fost-a îmbrăcat.
Aur avea pe dinafară,
Iar înăuntru, aur, iară.
5 A îmbrăcat apoi, frumos,
Casa, în lemn de chiparos.
Cu aur a acoperit-o
Şi-n urmă a împodobit-o
Cu săpături ce-nchipuiau
Finici, sau care semănau
Cu lănţişoare împletite.
Apoi, când toate-au fost sfârşite,
6 Cu pietre scumpe-a-mpodobit
Întreaga casă, negreşit.
Aurul ce se folosise,
Din Parvaim se dovedise.
7 Aurul, casa, o-nvelea,
Pereţi şi uşi de-asemenea,
Precum şi bârnele cioplite
Şi pragurile folosite.
Mulţi heruvimi, săpaţi, erau
Şi-astfel, pereţi-mpodobeau.
8 A făcut casa cea în care,
Locaşul sfânt, drept loc, îşi are.
Coţi, douăzeci, avea-n lungime
Şi-alţi douăzeci avea-n lăţime.
Apoi, după ce a sfârşit-o,
Cu aur a acoperit-o.
La şase sute, s-au vădit
Talanţii ce s-au folosit,
Din aurul cel mai curat,
Ce pe pereţi s-a aşezat.
9 Cuiele ce-au fost folosite,
Din aur erau făurite.
Cincizeci de sicli-au cântărit
Cuiele ce s-au folosit.
Odăile ce-s sus aflate,
În aur, fost-au îmbrăcate.
10 În Locul cel „prea sfânt” chemat,
Doi heruvimi a aşezat.
Din lemn, aceştia-au fost ciopliţi
Şi-apoi în aur înveliţi.
11 Ale lor aripi se vădeau
Că douăzeci de coţi aveau.
Aripa primului fusese
Lungă de cinci coţi şi-atinsese
Al casei zid. De-asemenea,
A doua aripă avea
Cinci coţi. Aceasta s-a întins
Şi-n felu-acesta, a atins,
Apoi, aripa cea pe care
Al doilea heruvim o are.
12 Al doilea heruvim, şi el,
Avea aripile la fel.
Aripa sa lungă fusese
Tot de cinci coţi şi atinsese
Al casei zid. De-asemenea,
A doua aripă avea
Cinci coţi. Aceasta s-a întins
Şi-n felu-acesta a atins,
Apoi, aripa cea pe care
Întâiul heruvim o are.
13 Ale lor aripi se vădeau
Că douăzeci de coţi aveau.
Ei erau puşi să stea-n picioare
Privind spre casă, fiecare.
14 A mai făcut şi o perdea –
Culoare-albastră avea ea,
Şi se-mpletea cu purpuriu,
Precum şi cu cărămiziu.
Din in subţire, împletit,
Fusese ea şi, zugrăvit,
Pe feţe, heruvimi avea,
Cu care se împodobea.
15 Doi stâlpi de-aramă a turnat,
Iar fiecare-a măsurat
Treizeci şi cinci de coţi. Apoi,
Pe vârfurile celor doi,
Câte un cap a aşezat
Care, cinci coţi, a măsurat.
16 Nişte reţele a făcut,
Exact aşa cum a avut
Şi Locul cel „prea sfânt” chemat,
Pe care-apoi le-a aşezat
Pe capetele stâlpilor.
În firele reţelelor,
Rodii au fost adăugate
Care o sută, sunt, de toate.
17 La Templu, stâlpi-au fost aduşi,
Unde în faţă au fost puşi.
Stâlpul – în dreapta aşezat –
Iachin, drept nume-a căpătat;
Iar cel – în stânga rânduit –
Boaz, drept nume, a primit.