1 A mai făcut – de bună seamă –
Şi un altar, doar din aramă.
Coţi, douăzeci, avea-n lungime,
Alţi douăzeci avea-n lăţime;
În înălţime se vădea,
Că numai zece coţi avea.
2 Tot din aramă, de îndat’,
O mare-apoi, a mai turnat.
Marea, rotundă, se vădea
Şi zece coţi lăţime-avea.
Cinci coţi ‘nălţime a avut,
Iar după-aceea, s-a văzut
Că dacă se punea un şnur
Pe margine – jur împrejur –
Acela în lungime-avea
Treizeci de coţi. Apoi, sub ea –
3 Sub buza ei – au fost săpaţi
Chipuri de boi şi aşezaţi
Zece la fiecare cot,
Jur împrejur, conturul tot
Fiind astfel ornamentat.
Pe două rânduri, s-au aflat
Ăşti boi, fiind cu marea toată
Turnaţi numai dintr-o bucată.
4 Marea, pe doisprezece boi,
Fusese sprijinită-apoi.
Trei, către miazăzi, erau;
Spre miazănoapte-alţi trei priveau,
Apoi alţi trei spre răsărit
Şi încă trei spre asfinţit.
Marea şedea pe aceşti boi,
Iar toată partea dinapoi
A trupurilor, se vădea
Precum că-n mare se pierdea.
5 Grosimea ei s-a arătat
Că este cât al mâinii lat.
Marginea mării – roată, roată –
Cu meşteşug era lucrată –
Ca marginea potirului –
Asemeni florii crinului.
Baţii acei ce încăpeau
În mare, la trei mii erau.
6 Zece lighene-au fost aduse
Şi lângă mare au fost puse.
În stânga ei, cinci se aflau
Şi-n dreapta, alte cinci erau.
Aste lighene, negreşit,
Pentru spălări s-au folosit,
Căci părţi din jertfele ce-s date,
În ele trebuiau spălate.
Doar preoţi-ntrebuinţau
Marea, atunci când se spălau.
7 Apoi, sfeşnice, s-au turnat,
Din aur, şi le-a aşezat
În Templul Domnului Cel Sfânt.
Zece acestea-n număr sânt,
Iar cinci erau în dreapta lui
Şi cinci în stânga Templului.
8 Şi zece mese-au fost lucrate
Şi-apoi, în Templu, aşezate.
Cinci se aflau în dreapta lui
Şi cinci în stânga Templului.
Potire-o sută s-au turnat,
Din aurul cel mai curat.
9 În urmă, fost-a construită
Curtea, de preoţi folosită,
Precum şi curtea ‘ceea care
Se dovedea a fi mai mare,
Cu porţile ce-o străjuiau,
Porţi ce-n aramă se-mbrăcau.
10 Marea de-aramă îşi avea
În partea dreaptă, loc, şi ea,
Spre miază zi şi răsărit.
11 Apoi, Hiram a făurit
Lopeţi, lighene, cenuşare,
Şi a sfârşit a sa lucrare.
Astfel, Hiram a terminat
Lucrarea dată de-mpărat,
Căci pentru Casa Domnului,
Făcut-a la porunca lui
12 Doi stâlpi care, pe vârf, purtau
Acoperişuri şi aveau
Cununi. Apoi a mai făcut
Reţelele ce au ţinut
Acoperişurile-acele
Căci fost-au puse peste ele.
13 Pentru reţele, a turnat
Rodii care s-au ridicat
La patru sute. O reţea,
Rodii, avuse prinse-n ea,
Pe două rânduri rostuite,
Pentru a fi acoperite
Cununile care erau
Două la număr şi şedeau
Pe-acoperişul stâlpilor,
Să-mpodobească vârful lor.
14 Şi temelii a mai turnat
Şi-apoi lighenele-au urmat.
Zece lighene-a făcut el
Şi zece temelii, la fel.
15 A făcut marea, iar apoi
Făcut-a doisprezece boi,
Cari fost-au aşezaţi sub mare.
16 Lopeţi, lighene, cenuşare –
În urmă – a mai făurit,
Aşa precum i-a poruncit
Chiar Solomon. De bună seamă,
Fost-au unelte de aramă,
Iar pentru ele, folosită,
A fost arama lustruită,
Căci – după cum i s-a cerut –
Huram-Abi doar a făcut.
17 Toate aceste s-au turnat
Într-un anume loc aflat
În a Iordanului câmpie,
Unde s-a potrivit să fie
Pământ cleios. Locul ales –
De Solomon, bine-nţeles –
Între Ţereda se găsea
Şi-ntre Sucot, de-asemenea.
18 Toate uneltele pe care
El le-a făcut, în număr mare
Au fost atunci, dar la sfârşit
Acestea nu s-au cântărit
Căci mult prea multe, au fost toate,
De nu puteau fi numărate.
19 În urmă, Solomon a dat
Poruncă de a fi lucrat
Altarul Casei Domnului
Şi masa pentru pâinea Lui.
Masa şi-altarul s-au turnat
Din aurul cel mai curat.
20 Apoi şi sfeşnice-a făcut,
Sfeşnice care au şezut
În faţa Locului prea sfânt.
Din aur doar, făcute sânt
Aceste sfeşnice şi-aveau
Şi candele ce le-nsoţeau.
Ele erau frumos lucrate
În aur, doar, fiind turnate.
Aprinse candelele sânt,
În faţa Locului prea sfânt.
21 Pe sfeşnice se mai aflau
Şi florile ce le-nsoţeau,
Cu candele frumos lucrate
Şi cu mucările lor. Toate,
Numai din aur, s-au turnat.
22 După aceea, au urmat
Potirele meşteşugite,
Căţuile, ceşti şi cuţite;
De-asemeni, aste lucruri toate,
În aur doar au fost lucrate.
Apoi, aripile pe care
La avea uşa la intrare
În Locul cel „prea sfânt” chemat,
Numai din aur s-au lucratat.
La fel, aripa uşii care
E la a Templului intrare,
Din aur doar a fost lucrată,
Precum cerea porunca dată.