1 Fiul pe care îl avea
Ioram, era Ahazia.
După Ioram, el a venit
În Iuda şi-a împărăţit.
Cei cari locuitori erau
Şi în Ierusalim şedeau,
Pân’ la Ahazia s-au dus
Şi-n urmă, împărat, l-au pus,
Căci omorâţi au fost cei cari
S-au dovedit a fi mai mari,
De-Arabii care au venit
Şi peste Iuda-au năvălit.
2 Ani patruzeci şi doi avuse,
Când împărat el se făcuse,
Iar la Ierusalim a stat,
Un an, apoi, încoronat.
Fata lui Omri i-a fost mamă,
Care, Atalia, se cheamă.
3 Pe calea lui Ahab, şi el
A mers mereu, făcând la fel,
Căci maică-sa îl sfătuia.
Poveţele date de ea,
Necontenit au fost vădite
Că sfaturi sunt, nelegiuite.
4 Doar lucruri rele a făcut,
Cari Domnului nu I-au plăcut,
Cum a făcut şi casa care,
Părinte, pe Ahab, îl are.
După ce tatăl i-a murit,
Aceia cari l-au sfătuit,
Din casa lui Ahab erau
Şi spre pierzare-l sfătuiau.
5 Ale lor sfaturi, le-a luat
Drept bune şi i-a ascultat.
De-aceea, cu Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab îl are –
S-a însoţit, mergând apoi,
Ca să pornească un război
Cu Hazael, cel ce şedea
Drept împărat în Siria.
Oştirile s-au adunat
Şi-o bătălie au purtat
Lângă Ramotul cel pe care
Ţara lui Galaad îl are.
Ioram, atunci, afost lovit
Şi astfel a căzut rănit.
6 Cu mare greu, ajunse el
Să se întoarcă-n Izreel,
Pentru a-i fi tămăduite,
Acolo, rănile primite
La Rama, unde s-a luptat
Cu Hazael, cari, împărat
Fusese peste Siria.
La el s-a dus Ahazia.
Ahazia este cel care,
Părinte, pe Ioram, îl are
Şi-n Iuda a împărăţit.
La Izreel, el a venit
Ştiindu-l pe Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab, îl are –
Zăcând bolnav şi chinuit,
De rănile ce le-a primit.
7 Toate, apoi, s-au petrecut
După un plan ce-a fost făcut
De Dumnezeu, care voia
A-l pierde pe Ahazia.
Ahazia, de Domnul pus,
Atuncea, la Ioram s-a dus.
El, cu Ioram, s-a întâlnit
Şi împreună au pornit
Să-i iasă în întâmpinare,
Lui Iehu, omul cel pe care,
Domnul l-a uns să prăpădească,
Prin el, casa împărătească
A lui Ahab. Iehu-i cel care,
Pe Nimşi, drept părinte-l are.
8 Când Iehu tocmai prigonea
Casa pe care o avea
Ahab, a dat peste cei care,
Ahazia, drept fraţi, îi are.
Oameni-aceia se vădeau
Că pe Ahazia-l slujeau.
Îndată Iehu-a tăbărât
Pe ei şi-apoi i-a omorât.
9 În urmă, la Samaria
A mers, după Ahazia.
Când l-a aflat, a tăbărât
Asupră-i şi l-a omorât.
După aceea l-a-ngropat,
Căci se gândise: „Iosafat
E tatăl lui Ahazia,
Iar Iosafat se dovedea
Precum că L-a cătat, mereu,
Din inimă, pe Dumnezeu.”
Astfel, pieriră cei pe care,
Ahab, în casa lui, îi are,
Încât din casa-mpărătească,
N-a mai fost nimeni să domnească.
10 Atalia – aceea care,
Pe-Ahazia, fecior, îl are –
Văzând că fiul i-a murit,
Înfuriată i-a lovit
Pe cei de viţă-mpărătească,
Voind ca ea să-mpărăţească.
11 Ioram, o fată-a căpătat,
Iar numele ce i l-a dat
E Ioşabeat. Pe-Ahazia,
Fata, drept frate, îl avea.
Ea, dintre fiii ce-i avuse
Ahazia, grabnic se duse
Şi pe Ioas l-a căutat.
Cu doica lui, ea l-a luat
Şi-ntr-o odaie, pe-amândoi,
I-a dus şi i-a ascuns apoi.
Odaia-n care i-a pitit,
„A paturilor”, s-a numit.
Atalia nu l-a aflat
Şi-astfel, cu viaţă, a scăpat.
12 Fata şi cu Ioas, apoi,
Au trebuit ca amândoi,
În Casa Domnului să stea,
Ascunşi pentru că stăpânea
Atalia peste popor.
Ei, în ascunzătoarea lor,
Au stat un timp îndelungat,
Ce şase ani a numărat.