1 Anul al şaptelea venise,
Când Iehoiada poruncise
Să vină-n grabă, la palat,
Aceia care s-au aflat
Drept căpetenii cunoscute
Asupra cetelor de sute.
Întâiul care a venit,
Azaria, era numit,
Iar Ieroham îi este tată.
Urmat fusese el, îndată,
De Ismael, acel care,
Pe Ionatan, părinte-l are.
Apoi venea Azaria,
Care fecior se dovedea,
Al lui Obed. Era urmat
De cel cari Maseia-i chemat
Şi pe Adaia-l avea tată.
În urma lui, veni, de-ndată,
Elişafat, acela care,
Pe Zicri, drept părinte-l are.
La Iehoiada s-au dus ei
Şi-un legământ, oameni-acei,
Cu el, apoi, au încheiat.
2 După aceea au plecat
În ţară, căci ei au primit
Poruncă de a fi găsit
Leviţii şi pe-aceia cari,
Peste familii, sunt mai mari.
În urmă, după ce-i găsiră,
Toţi la Ierusalim veniră.
3 În Casa Domnului Cel Sfânt,
Ei au făcut un legământ,
Iar Iehoiada zise-apoi:
„Aflaţi dar toţi, că peste noi,
De-acuma are să domnească
Un fiu de viţă-mpărătească,
Fiu cari, din David, a ieşit,
După cum Domnul a vorbit.
4 Iată, vă spun de la-nceput,
Ceea ce trebuie făcut:
Vreau, în trei părţi, să vă-mpărţiţi
Cu toţii, preoţi şi Leviţi.
A treia parte dintre voi,
Cari va intra în slujbă-apoi,
La praguri să se rânduiască
Şi-n acest fel, să le păzească.
5 Altă treime va avea,
De pază, la-mpărat să stea.
Ultima ceată să se-aşeze,
Căci trebuie ca să vegheze
Poarta aflată la intrare,
Care, Iesod, drept nume, are.
În curtea Casei Domnului,
Va fi locul poporului.
6 E-ngăduit preoţilor –
Şi-asemenea Leviţilor –
Să intre-n Casa Domnului,
În jurul împăratului.
Altcineva să nu-ndrăznească –
Cumva – în Casă, să păşească.
7 Leviţii trebuie – de-ndat’ –
Să-l înconjoare pe-mpărat.
De-aceea, toţi aceşti bărbaţi,
Voiesc să fie înarmaţi,
Iar dacă întâmpla-se-va
Să intre-n Casă cineva,
Pe acel om vor tăbărî,
Îndată, şi-l vor omorî.
Când împăratul va să iasă
Sau va voi să intre-n Casă,
Voi trebuie, în jur, să-i staţi
Şi ne-ncetat să îl vegheaţi.”
8 Leviţii au îndeplinit
Tot ceea ce le-a poruncit
Preotul Iehoiada. Ei
I-au adunat pe toţi acei
Cari – de Sabat – slujbă, făceau
Sau care slujba-şi încheiau,
Căci Iehoiada – negreşit –
Pe nici o ceată n-a scutit.
9 El, pe sutaşi, i-a adunat
Şi-n urmă, suliţe, le-a dat.
A luat scuturile cari
Fuseseră şi mici şi mari –
Aflate-n Casa Domnului,
Din vremea împăratului
David – şi la sutaşi le-a dat.
10 Pe toţi, apoi, lângă-mpărat
I-a pus, arme – în mâini – având
Şi împrejurul lui şezând,
Din partea dreaptă înşiraţi
Până la stânga răsfiraţi.
Lângă altar unii şedeau,
Iar alţii, Casa, privegheau,
Căci împreună ei au stat,
Să îl păzească pe-mpărat.
11 Apoi, în faţă-a fost adus
Fiul de împărat. I-au pus
Cununa cea împărătească
Şi mărturia, să domnească
Peste poporul cel pe care
Ţara lui Iuda-n ea îl are,
Iar Iehoiada a strigat:
„Trăiască-al nostru împărat!”
Feciorii săi, cu el, erau
Şi pe-mpărat îl preamăreau.
12 Atalia a auzit
Ce zarvă mare s-a stârnit,
Şi-a mers la Casa Domnului.
13 Când a intrat în Casa Lui,
Ea l-a văzut pe împărat,
Şezând pe tron, înconjurat
De căpitani şi de sutaşi
Şi-asemeni şi de trâmbiţaşi
Care, din trâmbiţe, sunau.
Noroadele se bucurau,
Căci se făcuse o schimbare.
Atalia ţipă: „Vânzare!” –
Şi, hainele, şi-a sfâşiat,
14 Dar preotul, porunci, a dat
Atunci, cetei sutaşilor,
Aflată-n fruntea oştilor:
„S-o scoateţi, imediat, afară,
Iar cei ce-o vor urma, să piară!”
Căci preotul le poruncise –
Mai înainte – şi le zise:
„Să n-o ucidă cineva,
În Casa Domnului, cumva!”
15 Au scos-o-afară, de îndat’,
Pe drumul care a urcat
Spre casa împăratului,
Drum folosit de caii lui.
Sutaşi-acolo au lovit-o
Îndată, şi au omorât-o.
16 În urmă, Iehoiada – care
Era atunci preotul mare –
A încheiat un legământ
Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt,
Cu-ntreg poporul adunat,
Precum şi cu-al său împărat.
Prin legământ s-a zis, atunci,
Că ale Domnului porunci
Au să le-asculte neamul lor,
Fiind al Domnului popor.
17 Apoi, cu toţi au dărâmat
Templul lui Baal şi-au sfărâmat
Icoanele ce le avea
Şi-altarele, de-asemenea.
Când nimiciră, astfel, tot,
L-au prins pe al lui Baal preot
Şi l-au ucis. El se numea
Matan şi pentru Baal slujea.
18 În urmă, Iehoiada – care
Era, atunci, preotul mare –
A-ncredinţat preoţilor –
Şi-asemenea Leviţilor –
Slujbele Casei Domnului,
Aşa precum, în vremea lui,
Chiar David le-a statornicit,
După cum Moise-a poruncit.
Arderi de tot, ei aduceau
Lui Dumnezeu şi-şi împlineau –
În mijlocul cântărilor
Şi-al bucuriei – slujba lor,
După poruncile lăsate
De Moise, spre a fi urmate.
19 La uşile cele pe care
Casa lui Dumnezeu le are,
El, uşieri, a aşezat,
Ca nimeni, care e spurcat,
Să nu intre în Casa Lui,
Adică-n Casa Domnului.
20 La sine, el a adunat
Oameni de vază; a chemat
Şi cetele sutaşilor.
Apoi, cu-al său întreg popor,
L-au pogorât pe împărat
La Casa Domnului, de-ndat’.
Au mers pe drumul ce ducea
Spre poarta care se găsea
Aflată-n partea cea de sus.
Astfel, pe împăratul l-au dus
La casa cea împărătească,
Unde avea să locuiască.
Ioas, apoi, s-a aşezat
Pe scaunul de împărat
21 Şi tot poporul cari era
În jurul său, se bucura.
Un timp de pace a venit
Şi liniştea a-nvăluit
Cetatea, căci Atalia
Ucisă-a fost, cu sabia.