1 Când luna-ntâia începea –
În ziua a paisprezecea –
Un praznic, Iosia a dat,
Căci Paştele, el le-a serbat
Atunci, în cinstea Domnului,
Alături de poporul lui.
2 În slujbă, i-a pus pe preoţi
Şi-apoi, i-a-mbărbătat pe toţi,
Să intre-n Casa Domnului
Şi să-mplinească slujba Lui.
3 Leviţilor cari se vădeau,
Pe Israel, că-l învăţau –
Fiind în slujba Domnului,
Căci ei erau închinaţi Lui –
Le zise Iosia: „Luaţi
Chivotul sfânt şi îl mutaţi
În casa-anume pregătită,
Ce-a fost, de Solomon, zidită,
Căci Solomon este cel care,
Pe David, drept părinte-l are.
Pe umeri, nu-l veţi mai purta,
Pentru că-n acel loc va sta.
Slujiţi-L doar pe Dumnezeu
Şi pe poporul Său, mereu.
4 După familii rânduiţi,
Doresc dar, să vă pregătiţi,
Aşa cum David a lăsat
Pe când fusese împărat
Şi precum scris-a Solomon,
Atunci când s-a urcat pe tron.
5 În templul sfânt vreau să intraţi
Şi locurile vă luaţi,
După familii împărţiţi –
Precum sunteţi de feluriţi –
În cete-ale Leviţilor,
După familiile lor.
6 Mergeţi acum, să vă sfinţiţi
Ca Paştele să le jertfiţi
Pentru întreg poporul meu,
După cum Însuşi Dumnezeu,
Pentru noi toţi, a poruncit
Când El, prin Moise, ne-a vorbit.”
7 Atuncea, Iosia a dat,
Pentru poporul adunat
De Paşti acolo, ţapi şi miei:
Treizeci de mii fuseră ei.
De-asemenea, mai dete-apoi,
Un număr de trei mii de boi.
Aceste animale date
De împărat, au fost luate
Din propria lui avuţie
Şi date-au fost, cu bucurie.
8 Când căpitanii au văzut
Ce fel de daruri a făcut,
De Paşte, al lor împărat,
Şi ei, de bună voie-au dat
Poporului, preoţilor
Şi-asemenea Leviţilor,
Un mare dar. Atunci, la fel,
Şi Hilchia, cu Iehiel
Şi Zaharia au luat
Un dar, pe care-apoi l-au dat,
La preoţii poporului,
Căci peste Casa Domnului,
Pe-atuncea, ei erau cei cari
S-au dovedit a fi mai mari.
Din ale lor mari bogăţii,
Au dăruit la două mii
Şi şase sute miei. Apoi,
Au dat şi trei sute de boi.
9 Şemaia, Conia – la fel –
Şi-asemenea Nataneel,
Cu fraţii săi – Haşabia,
Cu Iozabad, de-asemenea,
Şi Iehiel – aceia cari,
Peste Leviţi erau mai mari,
Pentru întreg neamul Levit
În dar, de Paşti, au dăruit
Cinci mii de miei, iar mai apoi
Au dat şi cinci sute de boi.
10 În acest fel, s-a rânduit
Slujba şi-apoi s-au pregătit
Cetele de Leviţi şi toţi
Cei care fuseră preoţi,
Aşa după cum a sunat
Porunca dată de-mpărat.
11 Preoţii, jertfe, junghiară,
Iar al lor sânge îl luară –
De la Leviţi – şi au venit
Pân’ la altar, de l-au stropit.
Leviţi-au jupuit de piele
Toate-animalele acele,
12 Iar jertfele cari se socot
A fi drept ardere de tot,
Le-au pus deoparte, să le dea
Poporului, care avea
Să le aducă Domnului,
Cum scris-a Moise-n cartea lui.
La fel au procedat apoi,
Cu jertfele date din boi.
13 Au strâns Paştele într-un loc
Şi-n urmă, ei l-au fiert, în foc,
Precum cerea – fără-ndoială –
Întreaga lor orânduială.
Au fiert şi lucrurile sfinte,
Cum se scrisese înainte.
Cazane şi căldări aveau
Şi tigăi multe foloseau.
În grabă-apoi au împărţit
Poporului, ce-au pregătit.
14 Când au sfârşit, s-au apucat
Să pregătească-apoi, de-ndat’,
Paşti pentru neamul de preoţi
Şi pentru ei. Preoţii toţi –
Cari fii ai lui Aron erau –
De Paşte, multă treabă-aveau,
Căci până când s-a înnoptat,
Grăsimi şi-arderi de tot au dat.
De-aceea, fost-au nevoiţi
Aceia cari erau Leviţi,
Paşti să gătească pentru toţi
Cei care se vădeau preoţi.
15 Cei care cântăreţi erau –
Şi-ai lui Asaf fii se vădeau –
La locurile lor au stat,
Aşa după cum a lăsat
David atunci când a domnit,
Asaf, Heman şi negreşit,
Chiar Iedutun, cari – la-mpărat –
Drept văzător fusese-aflat.
16 În acest fel s-a întocmit
Slujba prin cari s-a prăznuit
Atunci, Paştele Domnului,
Cu jertfe pe altarul Lui,
Pentru că totul se făcuse,
După cum Iosia ceruse.
17 Atunci, fiii lui Israel,
Care se-aflau în locu-acel –
Pe lângă Paşti – au prăznuit
O săptămână, negreşit,
Şi sărbătoarea-azimilor.
18 Nici o serbare-a Paştelor
Nu a mai fost astfel serbată,
Din vremea cea îndepărtată,
Din vremea când, în Israel,
Trăia prorocul Samuel.
Nici unul dintre cei aflaţi
În Israel, ca împăraţi,
Paştele n-au sărbătorit,
Cum Iosia le-a prăznuit,
Cu tot soborul de preoţi,
Precum şi cu Leviţii toţi
Şi cu poporul adunat
Cari la Ierusalim a stat.
19 Când Paştele se prăznuiau,
Ani optsprezece se făceau
De când, în Iuda, împărat,
Fusese Iosia ‘nălţat.
20 După ce Iosia-ncheiase
Lucrările şi reparase
Totul la Casa Domnului,
Mai marele Egiptului –
Cel care Neco s-a chemat –
Spre Charchemiş s-a îndreptat
Cu oaste mare, vrând apoi,
Ca să pornească un război,
Căci Charchemişul se vădea
Că lângă Eufrat era.
Când Iosia a auzit,
Grabnic, ‘nainte, i-a ieşit.
21 Neco, atuncea, a trimis
Soli de îndată şi i-a zis:
„Ce am cu tine? Ce voieşti
Tu, care-n Iuda stăpâneşti?
Nu împotrivă-ţi am venit,
Ci eu, încoace, am pornit,
Căci cu o casă avem noi,
Acum, ca să purtăm război.
Nu mi te-mpotrivi, căci eu
Cu mine-L am pe Dumnezeu
Şi n-aş vrea ca să te lovească
Şi astfel să te nimicească.”
22 Dar Iosia nu a voit
S-asculte ceea ce-a rostit
Neco – deşi cuvântul lui,
Venea din partea Domnului –
Ci grabnic el s-a ridicat
Şi hainele şi le-a schimbat
Dorind să plece mai apoi,
Contra lui Neco, cu război.
Astfel, cu oastea, a pornit
Şi la Meghido a ieşit
În calea împăratului.
23 Arcaşii Faraonului,
Să tragă-asuprăi, s-au pornit
Şi astfel, grav, ei l-au rănit.
Către slujbaşii cari erau
În jurul său şi îl vegheau,
Iosia zise: „Mă luaţi
Şi de-acest loc mă-ndepărtaţi
Căci de arcaşi, am fost lovit
Şi iată că sunt greu rănit!”
24 Slujbaşii săi, când l-au văzut
Că e rănit şi a căzut,
Din carul său l-au ridica
Şi în alt car l-au aşezat.
Din luptă ei l-au scos afară
Şi spre Ierusalim plecară.
Acolo însă, a murit,
Fiind şi el adăugit
La neamul său. Poporul lui
A plâns moartea-mpăratului.
Ierusalimul tot – la fel –
A plâns atuncea, după el.
25 Iar Ieremia a-ntocmit
Un cânt, prin care l-a jelit.
Apoi, în cântecele lor,
Soborul cântăreţilor,
Neîncetat l-au pomenit
Şi-n acest fel a devenit
O datină, în Israel.
Cântece scrise, despre el –
După cum s-a găsit cu cale –
Sunt în „Cântările de jale”.
26 Dar toate câte le-a făcut
Iosia-atunci – cum a cerut
Legea pe care o urmase,
Aşa cum Dumnezeu lăsase –
27 În cărţile-mpăraţilor
Sunt scrise, cari, peste popor,
În Israel au stăpânit
Şi-n Iuda au împărăţit.