1 Ani douăzeci i-au trebuit
Lui Solomon, pân’ a zidit
Şi casa împăratului,
Precum şi Casa Domnului.
2 De-asemenea, a întărit
Cetăţile ce le-a primit
De la Hiram, şi-n ele-ndat’,
Oameni de-ai săi a aşezat.
3 A pus sub stăpânirea lui,
Ţoba şi a Hamatului
Cetate. A mai întărit
4 Tadmorul, în pustiu găsit,
Şi-apoi cetăţile pe care
Ţinutul din Hamat le are –
Cetăţi în care se-adunau
Merindele ce se strângeau.
5 Apoi, întărituri a pus
La Bet-Horonul cel de sus;
A întărit – neîndoios –
Şi Bet-Horonul cel de jos.
Cetăţile acestea toate,
Cu ziduri, sunt înconjurate,
Iar ale lor porţi se vădeau
Precum că ivăre aveau.
6 Balatul fost-a întărit
Şi-apoi, cetăţi, a mai zidit
Şi în Liban – după cum ştim –
Precum şi la Ierusalim
Aşa cum a găsit cu cale
După dorinţa voii sale.
Cetăţi – de-asemeni – a zidit
În orice loc a stăpânit.
Ele, mereu, îi foloseau
Drept magazii şi-adăposteau
Carele împăratului,
Precum şi călărimea lui.
7 Toţi cei rămaşi dintre Hetiţi,
Dintre Heviţi, dintre-Amoriţi,
Din rândul Feresiţilor,
Precum şi-al Iebusiţilor –
Cari nu erau din Israel,
8 Ci numai au rămas în el,
Căci n-au fost, cu desăvârşire,
Înlăturaţi, când, stăpânire,
Israeliţi-au pus pe ţară –
Au fost drept oameni de povară.
De Solomon au fost găsiţi,
Pentru corvoadă potriviţi
Şi la corvoadă au rămas
Până acum, în acest ceas.
9 Căci Solomon nu a luat –
Pentru corvoadă – vreun bărbat
Dintre copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are.
Ei erau oameni de război:
Slujbaşi şi căpitani apoi,
Cârmuitorii carelor
Precum şi-ai călăreţilor.
10 Mulţi supraveghetori erau;
Oameni-aceştia îi vegheau
Pe lucrători. Ei sunt cei cari
Au fost aleşi a fi mai mari,
De Solomon chiar, să vegheze
În ce fel o să se lucreze.
Numărul lor fusese, deci,
De două sute şi cincizeci.
11 Apoi, soaţa lui Solomon –
Copilă a lui Faraon –
Din a lui David cetăţuie,
A trebuit ca să se suie
În casa ce i s-a zidit,
Căci împăratu-a glăsuit:
„A mea nevastă n-o să stea
În casa care o avea
David, când fost-a aşezat
În Israel, drept împărat,
Pentru că iată – negreşit –
Locul în care-a poposit
Chivotul Domnului, e sfânt
Şi-aceste locuri, sfinte, sânt.”
12 În urmă, Solomon s-a dus
Şi-arderi de tot el a adus
Pe-altarul care îl zidise.
Altaru-acela se găsise
În faţă la pridvorul care
Casa lui Dumnezeu îl are.
13 Jertfele fost-au dăruite
După cum fost-au rânduite
De către Moise: se dădeau
Jertfe cari zilnice erau,
Jertfe, apoi, pentru Sabat,
Jertfe care s-au aşezat
La lună nouă, jertfe care
Se aduceau de sărbătoare –
De trei ori, într-un an, la rând –
De fiecare dată când
E praznicul azimilor,
Sau cel al săptămânilor,
Precum şi-atuncea când apare
A corturilor sărbătoare.
14 A pus apoi, în slujba lor,
Şi cetele preoţilor,
Cum cerea rânduiala dată
De către David, al său tată.
Leviţii fost-au aşezaţi
În slujbe şi însărcinaţi
Să-L laude pe Dumnezeu
Şi să-L cinstească, tot mereu.
Cetele uşierilor
Puse au fost la locul lor,
Aşa precum a poruncit
David, pe când a-mpărăţit.
15 În tot ceea ce a făcut,
Nicicând, el nu s-a abătut
De la poruncile lăsate
De David, spre a fi urmate,
În ce-i priveşte pe preoţi
Precum şi pe Leviţii toţi.
A împlinit, cu străşnicie,
Porunca pentru visterie
Şi cele care se vădeau
Că alte lucruri rânduiau.
16 În felu-acesta s-a sfârşit
Lucrul pe care l-a pornit
Chiar Solomon, când a-nceput,
O casă, de a-I fi făcut
Lui Dumnezeu, Acel pe care,
Poporul Israel Îl are.
17 După aceea, a pornit
Spre locul care s-a numit
Drept Eţion-Gheber, aflat
Lângă Elot şi aşezat
La marea Roşie, căci el –
Adică tocmai locu-acel
Unde corăbii s-au făcut –
E-n al Edomului ţinut.
18 Hiram, corăbii, i-a adus,
Iar pe ai săi slujbaşi i-a pus,
Corăbiile să le ia,
Lui Solomon ca să le dea,
Căci marinari ei se vădeau,
Iar marea bine-o cunoşteau.
Cu slujitorii cei pe care
În slujbă Solomon îi are,
Aceştia, la Ofir, s-au dus,
De unde aur au adus,
Cari foarte mult fusese. Deci,
La patru sute şi cincizeci
Talanţi, fusese preţuit
Auru-acela, negreşit.
El, în corăbii, a fost pus,
Fiind la Solomon adus.