1 Naomi-avea, după bărbat,
O rudă. Om foarte bogat,
Ruda aceea stăpânea
O mare-avere. Se numea
Boaz acela, şi-ai săi trec
Drept rude, lui Elimelec.
2 Rut, soacrei sale, i-a vorbit:
„Te rog, fie-mi îngăduit,
Pe câmpu-acela, să mă duc,
Spice să strâng şi să-ţi aduc.
Atunci, al său proprietar
Poate o să-mi arate dar,
Că trecere am căpătat.”
„Bine, te du.” Rut a plecat
3 Şi a ajuns, întâmplător,
Exact pe-al lui Boaz ogor.
4 Tocmai atuncea a sosit
Boaz, pe câmp, şi-a glăsuit,
Către ai săi secerători:
„Domnul cu voi fie, feciori!”
„Amin! Fii binecuvântat!” –
Ei au răspuns. El l-a-ntrebat
5 Pe omul pus priveghetor,
Cetei secerătorilor:
„Cine e tânăra aceea?”
6 Grăbit, omul a zis: „Femeia
Este o biată Moabită
Cari, cu Naomi, e venită,
Din al Moabului ţinut.
7 Azi, învoire mi-a cerut:
„Te rog, dă-mi voie, domnul meu,
Ca spice, să culeg şi eu –
Ce-au mai rămas, pe-acest ogor –
Urmând secerătorilor.”
Stăpâne, eu m-am învoit,
Iar ea, de-atuncea, a muncit
Fără odihnă. A intrat
În casă-o clipă doar, de-a stat;
De dimineaţă, e-n picioare,
Trudindu-se fără-ncetare.”
8 Boaz, lui Rut, i-a zis apoi:
„Fiică, să nu pleci, de la noi.
Adună câte spice crezi,
Însă să nu te depărtezi
De-al meu ogor. Te las să-ţi iei,
De-aicea, câte spice vrei.
Rămâi cu slujnicile mele!
9 Vezi unde vor secera ele,
Şi-ai să te duci pe urma lor.
Am poruncit argaţilor,
Să nu se-atingă dar, de tine.
Îngăduinţă-ai de la mine,
Să mergi la vase, să îţi iei
Apă, când vei voi să bei.”
10 Când a sfârşit de cuvântat,
Rut, la pământ, s-a aruncat,
În faţa lui şi-a glăsuit:
„Cum? Oare, eu am dobândit,
Trecere înaintea ta,
Încât cu slugile, pot sta,
Iar tu te îngrijeşti de mine,
Care-s străină pentru tine?”
11 Boaz răspunse: „Am aflat,
Felul în care te-ai purtat,
Cu soacra ta – cum i-ai slujit
De când bărbatul ţi-a murit.
Ştiu tot ceea ce ai făcut;
La mama care te-a născut,
La tatăl tău şi ţara ta,
Ai renunţat, pentru a sta
Lângă Naomi. Iar acum,
Ai însoţit-o-n al ei drum,
La un popor necunoscut.
12 Pentru tot ceea ce-ai făcut,
Al lui Israel Dumnezeu
Să-ţi răsplătească, doresc eu,
Căci tu, la noi, când ai venit,
Aripa-I te-a adăpostit!”
13 Rut zise: „Căpătat-am eu,
Azi, trecere, la domnul meu!
Cuvântul tău m-a mângâiat
Şi-n inimă eu l-am luat.
Nici nu slujesc, măcar, la tine,
Şi-ai fost atât de bun, cu mine!”
14 La vremea prânzului, Boaz
A ridicat al său obraz
Şi cu privirea a cătat
Pe Rut; apoi a cuvântat:
„Apropie-te, ca să stai,
Cu noi la masă. Pâine ai,
Şi uite vasul cu oţet.
Este mâncare berechet!”
Rut, cu sfială, a venit.
Grăunţe fripte a primit,
Cu pâine, pân’ s-a săturat.
Ce-a mai rămas, a adunat
Şi-o legătură a-ncropit.
15 Boaz, atunci, a poruncit,
Slugilor sale: „S-o lăsaţi
Să strângă – să n-o alungaţi! –
Chiar între snopi de o vedeţi.
16 Ba mai mult, spice să-i scoateţi
Chiar voi, din snopi, să i le daţi!
Să nu cumva s-o înfruntaţi!”
17 Rut, până-n seară, a muncit,
Încât o efă a primit,
Din orzul proaspăt secerat.
18 Către cetate a plecat,
Cu sacul plin şi fericită.
Naomi sta ca împietrită,
Privind sacul cu orz, adus.
În faţă, Rut – atunci – i-a pus
Bucatele ce-a adunat
După ce slugile-au mâncat
De prânz, acolo, pe ogor.
19 Soacra privi întrebător,
Şi-abia putu, mâncând, a zice:
„De unde ai, aceste spice?
Astăzi, pe unde ai muncit?
Cel ce de tine s-a-ngrijit,
Să fie binecuvântat!”
„Omul la care am lucrat” –
Răspunse Rut – „este Boaz.
Pe-al său ogor, trudit-am az.”
20 Din nou, Naomi-a repetat:
„Să fie binecuvântat,
De Dumnezeul nostru, care,
E bun şi-i plin de îndurare,
Pentru cei vii de pe pământ
Şi pentru cei ce nu mai sânt!
Acest om, rudă, e, cu mine –
De-asemenea, e şi cu tine.
Boaz, asupra noastră, are
Dreptul pentru răscumpărare.”
21 Rut – după ce ea a sfârşit –
A zis: „Acest om mi-a vorbit,
Spunând: „Cu slujnicele mele,
Doresc să stai. Munceşti cu ele,
Până când vom fi terminat
Tot ce avem de secerat.”
22 Naomi-a spus şi ea, la fel:
„Aşa să faci, cum a zis el!
E foarte binevoitor:
Să nu te duci pe alt ogor.
Să îţi aduni spicele tale,
Muncind cu slujnicele sale.
Să nu te vadă cineva,
În alt ogor, lucrând, cumva!”
23 Al soacrei sfat, l-a primit Rut:
De slujnice, ea s-a ţinut,
Până când ele-au terminat
Tot ce aveau de secerat.
Cât, la Boaz, ea a muncit,
La soacra sa, a locuit.