1 Către ieşirea din cetate,
Boaz porni, voind să cate,
Pe ruda sa – aceea care
Avea drept de răscumpărare,
Întâia, asupra lui Rut.
Pe acest om, el l-a văzut
Chiar la intrarea în cetate
Şi l-a strigat: „Aşteaptă frate!
Apropie-te, căci doresc,
Ceva, cu tine, să vorbesc!”
2 Apoi, Boaz a mai chemat
Zece bătrâni. S-au aşezat
Cu toţii jos, în jurul lui;
3 Boaz îi spuse omului
Cu dreptul de răscumpărare:
„Ştii că s-a-ntors Naomi, oare,
Din părţile Moabului?
Ea a vândut pământul lui
Elimelec – al nostru frate.
4 Iată, ţi-am spus aceste toate,
Fiind de datoria mea
Să te-nştiinţez. Dacă vei vrea,
Poţi cumpăra acest pământ,
Faţă de martorii ce sânt
Aici, cu noi, şi-au ascultat
Tot ceea ce am discutat.
Răscumpără-l! Tu eşti cel care
Ai dreptul de răscumpărare,
Mai înaintea tuturor.
Spune-mi, eşti răscumpărător?
Dacă nu vrei, să mă-nştiinţez,
Căci după tine, eu urmez.”
Omul răspunse: „Mă gândesc
Să îl răscumpăr. Mă-nvoiesc!”
5 Boaz a mai adăugat:
„Atunci când vei fi cumpărat
De la Naomi-acel ogor –
A-ţi spune, eu mă simt dator –
Că el o să-ţi fie vândut
Şi de-a sa noră – deci, de Rut,
Soţia celui ce-a murit.
Tu trebuie ca, negreşit,
Să salţi numele mortului,
În partea moştenirii lui.”
6 Când auzi aceste toate,
Omul răspunse: „Nu se poate.
Nu îl răscumpăr, chiar de-aş vrea.
Nu pot, pe socoteala mea!
Mi-e teamă de-a mea moştenire –
Mă bucur că mi-ai dat de ştire!
Aşadar, ia tu, dreptul meu,
Căci n-am să îl răscumpăr eu.”
7 Odinioară-n Israel,
Era un obicei: acel
Care, un schimb, a încheiat,
Sau ceva a răscumpărat,
Pecetluia lucrările
Schimbându-şi încălţările
Cu cel căruia i-a vândut
Sau cu cel cari, schimb, a făcut.
Deci mărturie le-a fost lor,
Schimbul încălţămintelor.
8 Mai spuse-apoi omul cel care
Avea drept de răscumpărare:
„Boaz! Pe gânduri, nu mai sta!
Ia-o, pe socoteala ta!
Cumpăr-o! Eu am renunţat!”
Grăbit apoi, s-a descălţat
Şi lui Boaz i-a dăruit
Ghetele lui, căci a-ntărit
În acest fel, vorbirea lor.
9 Boaz le-a zis bătrânilor
Şi celor care-au ascultat
Tot ceea ce s-a discutat:
„Ne-am înţeles, precum vedeţi.
De-aceea, martori îmi sunteţi,
La ceea ce s-a petrecut.
Acuma dar – cum aţi văzut –
De la Naomi-am dobândit
Tot ceea ce am moştenit
Din mâna lui Elimelec
Şi-a fiilor săi. Toate trec,
De-acum, în stăpânirea mea.
10 Am cumpărat, de-asemenea,
Pe Rut – soţia lui Mahlon –
Cumnată a lui Chilion –
Să salt numele mortului,
În partea moştenirii lui,
Ca al său nume să trăiască
Şi printre fraţi să dăinuiască.
Tot ce-am făcut acum, vedeţi
Şi astfel, martori îmi sunteţi!”
11 Bătrânii care s-au aflat
Acolo şi l-au ascultat –
Precum toţi cei care-au privit –
Către Boaz au glăsuit:
„Ce ai făcut, noi toţi vedem
Şi astăzi, martori îţi suntem!
Să facă Domnul ca femeia
Să-ţi fie-asemenea cu Lea
Şi cu Rahela – căci ştiut
E ceea ce ele-au făcut:
Cum amândouă au zidit –
Prin fiii ce i-au zămislit –
Casa lui Israel. Ia fata!
Arată-ţi forţa în Efrata,
Şi fă-ţi un nume-n Betleem!
Aceasta-i ceea ce noi vrem!
12 Sămânţa care-o să ţi-o deie –
Prin astă tânără femeie –
Domnul, o casă să-ţi zidească,
Să poată să se-asemuiască
Cu-a lui Pereţ – fiul avut
De Iuda, prin Tamar născut!”
13 Boaz, cu Rut, s-a însurat
Şi-apoi la ea, el a intrat.
Domnu-o făcu să zămislească
Şi-un fiu îi dărui să nască.
14 „Să fie binecuvântat
Domnul, care nu te-a lăsat
Lipsită de-un bărbat ce are,
Azi, dreptul de răscumpărare!” –
Astfel, femeile vorbeau,
Când pe Naomi o-ntâlneau –
„Numele omului acel,
Lăudat fie-n Israel!
15 Copilul ce s-a zămislit,
Învioarare-a dăruit
Pentru-al tău suflet. El va sta,
Sprijin, la bătrâneţea ta,
Căci e, de nora ta născut;
Ea, pentru tine, a făcut
Mai mult decât fac şapte fii,
Că te iubeşte, precum ştii.”
16 Naomi-n braţe a luat,
Copilul, de l-a legănat
Şi-apoi, de el, a îngrijit.
17 Vecinele iar au venit,
Zicând: „Un fiu i s-a născut,
Naomei, din nora sa, Rut!”
Un nume, ele-au căutat
Şi-apoi, Obed, l-au botezat.
Obed a fost un om cu minte –
Lui David, el îi e, părinte.
18 Pereţ, pe Heţron, l-a născut;
19 Heţron, pe Ram, fiu, l-a avut –
Pe cel care l-a zămislit
20 Pe-Aminadab, care-a primit
Şi el un fiu, chemat Nahşon;
21 Acesta e al lui Salmon
Tată, din care s-a născut
Boaz, cel care l-a avut,
22 Fiu, pe Obed; a dobândit
Şi-Obed un fiu – el l-a numit
Isai; acesta – mai târziu –
Pe David, l-a avut, drept fiu.