1 „În cer, apoi, am observat,
Un alt semn mare, minunat:
Din depărtare, am zărit,
Cum şapte îngeri s-au ivit.
Şapte urgii, îngeri-acei,
Atuncea, au adus, cu ei.
Urgiile ce le-aduceau,
Cele din urmă se vădeau.
2 Apoi, ceva, am mai văzut,
Ceva care mi s-a părut
Că aducea mult, cu o mare –
Cu sticla semănând – în care,
Se vedea foc, amestecat.
Pe marea ‘ceea, s-au aflat
Toţi cei care au reuşit
Ca fiara s-o fi biruit,
Icoana ei şi-asemenea,
Numărul care îl avea.
În a lor mână, am văzut
Că, alăute, au avut,
Iar ele – înţeles-am eu –
Că sunt ale lui Dumnezeu.
3 Oamenii care s-au aflat,
Atunci, acolo, au cântat,
Cântarea ce-o cânta, mereu,
Moise – robul lui Dumnezeu –
Şi-apoi, a Mielului cântare.
„Atotputernicule mare” –
Ziceau aceia – „am văzut,
Lucrările ce le-ai făcut,
Cât sunt de mari şi minunate!
Sunt drepte şi adevărate
Căile Tale, ne-ncetat!
Al Neamurilor Împărat,
Doar Tu eşti Doamne! Şi-apoi, cine
4 Nu va avea teamă, de Tine?
Şi cine are să-ndrăznească,
Numele Tău, să nu-L slăvească?
Tu Doamne, numai Tu eşti Sfânt,
Iar Neamurile, câte sânt
În lume, vor veni, la Tine,
În faţa Ta să se închine,
Căci judecăţile făcute,
De către Tine, sunt ştiute
De toţi – că fost-au arătate –
Şi le-au văzut că-s minunate!”
5 După aceea, m-am uitat
Din nou, şi mi s-a arătat,
În faţă-atunci, Templul pe care,
Al mărturiei cort îl are.
El s-a deschis şi am zărit
6 Că, din lăuntru, au ieşit
Cei şapte îngeri cari purtau
Şapte urgii. În alb, erau
Îngeri-aceia, îmbrăcaţi,
În in fiind înfăşuraţi.
Erau, de-un alb strălucitor,
Veşmintele îngerilor.
Un brâu de aur le-a cuprins
Straiul şi, peste piept, i-a-ncins.
7 Atuncea, o făptură vie,
Din cele patru – cum se ştie –
Şapte potire a luat –
Din aur – iar apoi le-a dat,
La îngerii cari aşteptau.
Pline, potirele erau,
Doar cu mânia Domnului,
Cari viu e-n veacul veacului.
8 Templul, îndată, am văzut,
Cum că, de fum, a fost umplut,
Din slava Dumnezeului
Cel viu şi a puterii Lui.
Apoi, în Templu, nimenea,
Să intre, nu va mai putea,
Decât atunci când se sfârşesc
Urgiile care lovesc
Faţa întregului pământ
Şi care, şapte-n număr, sânt.”