1 „Scrie-i, la îngerul pe care,
Biserica-n Efes îl are:
„Iată ce zice, pentru tine,
Cel care, şapte stele, ţine
În dreapta Lui, umblând cu ele,
Necontenit, printre acele
Sfetnice-n juru-I aşezate –
Care, din aur, sunt lucrate –
Şi şapte sunt: „Eu am văzut
2 Ce fel de fapte ai făcut.
Ştiu bine că te osteneşti,
Ştiu ce răbdare dovedeşti,
Iar pe cei răi, necontenit,
Eu ştiu că nu i-ai suferit.
Mai ştiu că i-ai pus la-ncercare,
Pe oamenii aceia care,
A fi apostoli, se ţineau,
Şi-ai arătat că nu erau,
Ci mincinoşi, i-ai dovedit.
3 Ştiu ce-ai răbdat şi-ai suferit,
Din pricina Numelui Meu,
Şi, tare, te-ai ţinut, mereu,
Fără să cazi de oboseală.
4 Totul e drept – fără-ndoială –
Însă doresc a-ţi arăta
Că am ceva-mpotriva ta.
Ceea ce M-a nemulţumit,
E faptul că ţi-ai părăsit
Iubirea de la început.
5 Acum, de unde ai căzut,
Te sfătuiesc să-ţi aminteşti
Şi-ţi spun ca să te pocăieşti.
La prima dragoste apoi,
Întoarce-te tu, înapoi.
Aşa să faci, şi va fi bine,
Căci altfel, voi veni la tine
Şi am să iau sfeşnicul tău,
Ca să îl mut din locul său.
Ăst lucru, ai să îl păţeşti,
În caz că nu te pocăieşti.
6 Cu toate-acestea, însă-ţi spun,
Că ai, totuşi, un lucru bun:
Acela că, tu n-ai iubit
Faptele ce le-au săvârşit
Nicolaiţii, căci şi Eu
Urăsc faptele lor, mereu.
7 Cel care are urechi bune,
S-asculte-atent ceea ce spune
Duhul, Bisericilor: „Iată,
Răsplata care-i va fi dată,
Celui ce-nvinge: acel om
Primi-va, din al vieţii pom –
Aflat în rai, la Dumnezeu –
Dreptul de-a se-nfrupta, mereu.”
8 Scrie-i, la îngerul pe care,
Biserica din Smirna-l are:
„Iată ce-ţi spune ţie-acum,
Cel cari, întâi, este – precum
Şi „Cel din urmă” e chemat –
Cari mort a fost, dar a-nviat:
9 „Îţi ştiu necazul suferit
Şi sărăcia, negreşit.
(Cu toate-acestea, eşti bogat.)
Batjocuri multe-ai îndurat,
Din pricină de la acei
Care îşi zic că sunt Iudei,
Însă nu sunt, ci se vădesc,
Precum că ei alcătuiesc,
De fapt, o sinagogă-n care,
Satana este cel mai mare.
10 Să nu te temi dar, nicidecum,
De ce vei suferi, pe drum,
Căci diavolul va vrea apoi,
Să-i ia pe unii dintre voi,
Să-i vâre-n temniţă şi are
Să-i pună, astfel, la-ncercare.
În zece zile încheiate,
Mare necaz se va abate,
Asupra voastră, dar să ştiţi
Că trebuie să biruiţi.
Până la moarte, credincios,
Să te areţi, căci ne-ndoios,
În felu-acesta, reuşeşti,
Cununa vieţii, s-o primeşti.
11 Cel care are urechi bune,
S-asculte-atent, ceea ce spune
Duhul, Bisericilor: „Iată,
Răsplata care-i va fi dată
Celui ce biruieşte: el
Nu va fi vătămat, defel,
De către moartea rânduită,
A doua, de a fi venită.”
12 Scrie-i la îngerul pe care
Biserica-n Pergam, îl are:
„Iată ce spune, pentru tine,
Cel care-n stăpânire ţine
O sabie deosebită,
O sabie ce-i ascuţită
Pe două părţi asemenea,
Două tăişuri, având ea:
13 „Ştiu bine unde te găseşti
Şi ştiu că, unde locuieşti,
Se află scaunul pe care –
Satana – de domnie-l are.
Mai ştiu de-asemeni, că mereu,
Tu ai ţinut Numele Meu.
Credinţa nu ţi-ai lepădat,
Ci tare, tu te-ai arătat,
Chiar şi atunci când ţi-a fost greu –
Atuncea când martorul Meu,
Cel cari Antipa s-a numit
Şi credincios s-a dovedit,
A fost ucis, în locu-n care,
Satana, locuinţă-şi are.
14 Însă doresc a-ţi arăta,
Că am ceva-mpotriva ta.
La tine, nişte oameni stau,
Cari, altă-nvăţătură, au.
Asemeni lui Balaam, ei fac –
Acela care, pe Balac,
În aşa fel l-a învăţat,
Încât, prin el, a aşezat
O piatră-n care, negreşit,
Israelul s-a poticnit;
Mâncând din lucrurile-oprite –
Ce pentru idoli sunt jertfite –
Ajuns-a, după cum se ştie,
Să se dedeie la curvie.
15 De-asemeni, ştiu că ai, la tine,
Un grup de oameni care ţine
De-nvăţăturile vădite,
Precum că sunt Nicolaite,
Pe care le-am urât, mereu.
16 Ascultă dar, îndemnul Meu:
Tu pocăieşte-te apoi,
Căci altfel, am să vin la voi,
Curând, şi luptă veţi avea,
Cu sabia din gura Mea.”
17 Cel care are urechi bune,
S-asculte-atent, ceea ce spune
Duhul, Bisericilor: „Iată,
Răsplata care-i va fi dată,
Celui ce o să biruiască:
Acela are să primească
Mana ascunsă şi, din ea,
Ca să mănânce, va putea.
O piatră albă, la sfârşit,
Omul acel va fi primit.
Un nume nou are să fie,
În ea, săpat, pe care-l ştie
Numai acela cari, fireşte,
Piatra aceea, o primeşte.”
18 Scrie-i la îngerul pe care,
În Tiatira-n frunte-l are
Biserica: „Iată ce-a spus
Fiul Părintelui de Sus;
Privirile ochilor Lui
Sunt ca şi para focului;
Picioarele Îi par să fie
Ca şi arama ruginie,
Aprinsă şi strălucitoare,
Arsă în focul de cuptoare.
19 „Cunosc ce fapte ai făcut,
Ştiu ce credinţă ai avut,
Ce dragoste ai arătat;
Ştiu câte-n slujbă ai răbdat,
Şi că, la urmă, ai făcut,
Mai mult decât la început.
20 Însă, doresc a-ţi arăta,
Că am ceva-mpotriva ta.
La tine-i o femeie-aflată,
Cari, Izabela, e chemată.
Drept prorociţă, ea ar vrea –
Printre ai tăi – ca să se dea,
Iar tu o laşi să dea poveţe,
Robilor Mei, şi să-i înveţe
Să se dedeie la curvie,
Şi-n urmă – după cum se ştie –
Mănâncă lucrurile-oprite,
Cari, pentru idoli, sunt jertfite.
21 I-am dat o vreme, să-şi găsească
O cale, să se pocăiască
De relele ce le-a făcut,
Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!
22 Iată că am s-o pedepsesc:
Cu boală am să o lovesc
Şi am s-o ţintuiesc în pat.
La fel se va fi întâmplat
Şi cu acei ce preacurvesc,
Cu ea: de nu se pocăiesc,
Am să trimit, la fiecare,
O suferinţă foarte mare.
23 Loviţi, cu moartea, au să fie
Copiii ei şi o să ştie
Biserica, precum că „Eu
Sunt Cel cari cercetez, mereu,
Rărunchi şi inimi”, iar apoi –
Când am să Mă întorc, la voi –
Răsplată-i dau, la fiecare,
După ce fel de fapte are.
24 Pe voi, ceilalţi, cari vă găsiţi,
În Tiatira – şi păziţi
Învăţătura ce v-am dat,
Pentru că, prinşi, nu v-aţi lăsat,
De vorbele ce le rostesc
Oameni-aceia când vorbesc
De „adâncimile pe care
Satana”, diavolul, „le are” –
Pe voi dar, iată că vă spun,
Că: „alte greutăţi, nu pun.
25 Ceea ce-aveţi, tare, apoi,
Să ţineţi, până vin la voi!
26 Acela care biruieşte
Şi cari, pân’ la sfârşit, păzeşte,
Lucrarea Mea, să aibă ştire,
Că peste Neamuri, stăpânire –
Din parte-Mi – are să primească.
27 El are să le cârmuiască,
Cu un toiag de fier, cu care,
La va zdrobi, pe fiecare,
Asemeni vasului de lut,
De către un olar făcut.
Putere-i dau, cum am şi Eu
Putere, de la Tatăl Meu.
28 Apoi, al dimineţilor
Luceafăr, le va fi dat lor –
Deci celor care împlinesc,
Tot ceea ce Eu poruncesc.
29 Atent s-asculte omul care,
Urechi, a dovedit că are,
Ceea ce Duhul a rostit,
Când, la Biserici, le-a vorbit.”