1 Într-o sticluţă, Samuel
Avut-a untdelemn. Astfel,
De Saul s-a apropiat
Şi pe-al său cap l-a revărsat.
Apoi l-a sărutat şi-a spus:
„Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus
Drept căpetenie astfel,
Peste întregul Israel,
Peste poporul Domnului
Cari este moştenirea Lui?
2 Azi – după ce mă părăseşti –
Doi oameni, tu ai să-ntâlneşti,
Lângă mormântul cel pe care,
Rahela, la Ţelţah, îl are,
Chiar în hotarele ce ţin
De ţara ta, de Beniamin.
Atunci când au să te zărească,
În acest fel au să-ţi vorbească:
„Ştim că la drum tu ai plecat,
Căci măgăriţe-ai căutat.
Să nu mai fii neliniştit,
Pentru că ele s-au găsit.
Cel ce s-a-ngrijorat de voi,
E tatăl tău şi-a zis apoi:
„Ce aş putea să mai fac eu,
Acuma, pentru fiul meu?”
3 Vei merge cu-al tău slujitor,
Pân’ la stejarul din Tabor.
Trei oameni ai să întâlneşti,
Când la acel stejar soseşti.
Ei, spre Betel, vor a se duce,
Lui Dumnezeu, jertfe, de-a-I duce.
La primul, trei iezi vei vedea.
Trei turte-al doilea va avea,
Iar ultimul, un burduf plin,
Care a fost umplut cu vin.
4 De sănătate, ei – pe voi –
Au să vă-ntrebe-apoi mai apoi,
Şi două pâini îţi vor da ei.
Din mâna lor, tu să le iei.
5 Spre Ghibea Elohim apoi,
Să vă-ndreptaţi, în urmă, voi.
Acolo e tabăra lor,
A oştii Filistenilor.
Când vei intra-n cetatea ‘ceea,
Ai să-ntâlneşti – după aceea –
O ceată de proroci venind
În faţa ta şi prorocind.
Ei vin de pe-nălţimea care
E pentru jertfe. Fiecare –
Cu el – timpane, va avea,
Lăute – de asemenea –
Cobze şi fluiere. Pe dat’,
6 Atuncea fi-vei îmbrăcat
Cu Duhul Domnului. Cu ei –
Adică cu proroci-acei –
Să proroceşti, vei fi putut,
Pentru că fi-vei prefăcut
Într-un alt om. Când vei vedea
7 Că se-mplineşte vorba mea,
Să faci ce crezi că este bine,
Căci Dumnezeu este cu tine.
8 În urmă, să te-ntorci ‘napoi
Şi la Ghilgal să vii apoi,
Ca să te întâlneşti cu mine.
Eu mă voi pogorî la tine.
Când la Ghilgal am să mă duc,
Arderi de tot am să aduc
Şi jertfe care au menire
De jertfe pentru mulţumire.
O săptămână tu vei sta,
Acolo, şi vei aştepta
Până când voi veni la tine,
Ca să îţi spun ce este bine
Şi ce ar trebui făcut.
Să faci aşa cum ţi-am cerut!”
9 Saul – în urmă – a plecat,
Iar Dumnezeu, apoi, i-a dat
O altă inimă. Astfel,
În acea zi, văzut-a el
Că semnele s-au împlinit
Aşa precum a fost vestit.
10 În Ghibea, când ei au intrat,
Îndată i-au întâmpinat
O ceată de proroci. Astfel,
Atunci venit-a peste el
Duhul lui Dumnezeu. Cu ei –
Adică cu proroci-acei –
Să prorocească a putut
Şi Saul. Cei ce l-au ştiut –
11 Când l-au văzut că se găseşte
Între proroci şi proroceşte –
Plini de uimire-au întrebat:
„Dar oare, ce s-o fi-ntâmplat?
Fiul lui Chis se dovedeşte
Proroc a fi, căci proroceşte
Şi-ntre proroci e aşezat?”
12 Altul – din Ghibea – a-ntrebat:
„Dar cine este tatăl lor?”
De-atunci ieşit-a în popor,
Zicala care spune-astfel:
„Saul e-ntre proroci, şi el?” –
13 Când a-ncetat de prorocit,
Pe înălţime s-a suit.
14 Unchiul lui Saul l-a-ntrebat,
Pe el şi pe-a lui slugă-ndat’:
„Să-mi spuneţi dar, unde v-aţi dus?”
Saul – atunci – astfel, a spus:
„Noi, măgăriţe, am cătat,
Dar pentru că nu le-am aflat,
Am mers până la Samuel.”
15 Unchiul a zis apoi, astfel:
„Spune-mi dar, când l-aţi întâlnit
Pe Samuel, ce aţi vorbit?”
16 Saul a spus: „Ne-a înştiinţat
Cum că degeaba-am căutat,
Căci măgăriţele acele
Găsite-au fost, în urmă, ele.”
Nimic, însă, n-a pomenit
De vorbele ce le-a rostit,
În ziua ‘ceea, pentru el –
De-mpărăţie – Samuel.
17 Poporu-a fost apoi chemat,
La Miţpa. Când s-a adunat
În faţa Domnului, astfel,
Le spuse-atuncea Samuel:
18 „Aşa vorbeşte Cel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are:
„Eu, din Egipt, v-am scos afară,
Căci din robia cea amară,
Prin al Meu braţ doar, aţi scăpat.
De cei care v-au apăsat –
De împăraţii din ţinut,
Care putere au avut –
Tot Eu, apoi, v-am izbăvit.”
19 Iar astăzi, iată, aţi venit
Aicea, şi v-aţi lepădat
De Domnul Cel adevărat –
De singurul vost’ Dumnezeu –
Care v-a izbăvit, mereu,
Din toate relele apoi,
Din suferinţe şi nevoi.
Iată că aţi venit la El,
Şi I-aţi vorbit, în acest fel:
„Alege-ne un împărat
Şi-aşează-l peste noi, îndat’!”
Acum, să vă înfăţişaţi
În faţa Domnului. Să staţi,
În ale voastre seminţii
Şi după ale voastre mii.”
20 Sorţii, îi puse Samuel,
Ca să aleagă-n Israel.
Spre Beniamin au arătat
Sorţii. Din nou i-a aruncat,
21 Doar pentru casele ce vin
Din ramura lui Beniamin.
Casa lui Matri a ieşit.
În urmă, sorţii l-au găsit
Pe Saul, ca venind din ea,
Care, pe Chis, tată-l avea.
22 În faţa Domnului au stat
Şi-apoi, din nou, L-au întrebat:
„Aici se află omu-acel?
Domnul a zis: „Iată că el
E între vase-ascuns, acum.”
23 Mai mulţi, atunci, ieşiră-n drum
Şi către locul arătat,
În mare grabă-au alergat.
Pe Saul, iute, l-au găsit
Şi-apoi, cu el, au revenit
În mijlocul poporului
Şi înaintea Domnului.
În înălţime, se vădea
Că el, pe toţi, îi întrecea.
24 În urmă, zise Samuel
Către popor, în acest fel:
„Vedeţi pe cel ce l-a ales
Domnul, acum? Bine-nţeles
Că nimenea – în Israel –
Nu e asemenea cu el.”
Întreg poporul a strigat:
„Trăiască al nost’ împărat!”
25 Apoi le-a spus la fiecare,
Ce drepturi, împăratul are.
Cuvintele care le-a zis
El, într-o carte-apoi le-a scris,
Ca-ntotdeauna să se ştie
Ce drepturi are-o-mpărăţie.
Această carte s-a adus
Şi-n faţa Domnului s-a pus.
Poporu-apoi a fost lăsat
Să plece – neîntârziat –
Spre casă. Astfel, fiecare
S-a-ntors la casa ce o are.
26 Saul, la Ghibea, a venit,
De-o mică oaste însoţit.
Ostaşii care-l însoţeau,
Alăturea de el mergeau,
Pentru că Domnul a lucrat
Şi inimile le-a mişcat.
27 Însă şi oameni răi au fost,
Care au zis: „Nu are rost!
Ce poate Saul, ca să facă,
Să ne ajute-acum, chiar dacă,
Iată-l că este împărat?”
Dar Saul nu i-a ascultat
Şi chiar dacă nu i-a plăcut,
Că nu aude, s-a făcut.