1 În Beniamin, a locuit
Un om cari, Chis, a fost numit.
Era fiul lui Abiel,
Al lui Ţeror mai era el,
E al lui Becorat – cel care,
Pe Afiah, tată, îl are –
Şi e al unui Beniamit,
Om tare şi voinic, vădit.
2 Un fiu, omul acel avea;
Saul, feciorul se numea
Şi era tânăr şi frumos.
Îi întrecea, neîndoios,
În înălţime, pe toţi cei
Cari fost-au de-ai lui ani, şi ei.
3 Chis, măgăriţe, a avut,
Iar într-o zi i s-au pierdut.
Atunci, pe Saul l-a trimis
Ca să le caute şi-a zis:
„Ia-ţi sluga, iar apoi plecaţi
De grabă, să îmi căutaţi
Voi, măgăriţele, acum.”
De-ndată, să porniţi la drum,
Căci trebuie să le găsim!”
4 Prin muntele lui Efraim,
Saul şi sluga au trecut.
În urmă, ei au străbătut
Ţara Şalişa, după care
Ţara Şalim. Pe fiecare,
În amănunt, le-a cercetat,
Dar măgăriţe n-au aflat.
Spre Beniamin ei s-au grăbit,
Dar ele-au fost de negăsit.
5 Spre ţara Ţuf, apoi, s-au dus,
Iar Saul, slugii lui, i-a spus:
„Hai să ne-ntoarcem înapoi,
Ca să nu-şi facă griji, de noi –
Că stăm atâta – al meu tată!”
6 Sluga-i răspunse-atuncea: „Iată,
În faţa noastră-n depărtare,
Se află o cetate mare.
În ea, o să găsim – ştiu eu –
Un om ce-i al lui Dumnezeu.
Tot ceea ce omul vorbeşte,
Cu siguranţă, se-mplineşte.
Haidem la el, să-l întrebăm,
Să ştim ce drum să apucăm.”
7 Saul i-a zis slugii apoi:
„Dar ce putem să-i ducem noi,
Acestui om al Domnului?
Merinde-n sacul nostru nu-i.
De daruri, ce să mai vorbim?
Deci, ce putem să-i dăruim?”
8 Sluga, din nou, a cuvântat:
„Un sfert de siclu, am luat –
De-argint – cu mine. Astfel, eu
Dau omului lui Dumnezeu,
Argintu-acesta, bunăoară.” –
9 În Israel, odinioară,
Atunci când cineva voia,
De Domnul a-ntreba, zicea:
„Haidem dar, pân’ la văzător!”
Aşa le-au spus prorocilor,
În vremile de mult trecute,
Căci vedeau lucruri nevăzute. –
10 Saul răspunse: „Ai dreptate!
Haidem să mergem, în cetate.”
Apoi, spre casa omului
Care era al Domnului,
Porniră ei, cu pas grăbit.
11 Mergând pe drum, au întâlnit
Câteva fete cari s-au dus
Să scoată apă, şi le-au spus:
„Aicea este văzătorul,
La care merge tot poporul?”
12 Fetele au răspuns, îndată:
„În faţa ta, se află, iată!
Du-te dar, repede, la el!
Astăzi venit-a omu-acel,
Şi este foarte ocupat,
Căci tot poporu-i adunat
Pentru că vor ca să se ducă
Pe înălţimi, jertfe, s-aducă.
13 Dacă-n cetate-o să intraţi,
Fiţi siguri că o să-l aflaţi,
Căci el, acasă, s-a oprit,
‘Nainte de-a se fi suit
La locul cel înalt, în care
Aşteaptă-ntreaga adunare.
Poporul îl aşteaptă, încă,
Şi nimenea nici nu mănâncă
Până când nu vine şi el,
Ca să mănânce toţi astfel.
De-aceea, voi să vă zoriţi,
Căci doar acum o să-l găsiţi.”
14 Ei, spre cetate, au plecat,
Iar când, pe poartă, au intrat,
În a lor cale a ieşit
Chiar Samuel, fiind grăbit
Pe înălţime să se ducă
Şi jertfe-acolo să aducă.
15 Dar Domnul, cu o zi ‘nainte,
L-a înştiinţat: „Să iei aminte!
16 La acest ceas, mâine-ţi trimit
Un om, din Beniamin venit.
Să-l ungi, când va sosi la voi,
Drept căpetenie apoi,
Peste-al lui Israel popor.
Din mâna Filistenilor,
Prin el, am să vă izbăvesc,
Căci îndurare, Eu voiesc
Să îi arăt poporului,
Pentru că strigătele lui,
Până la Mine s-au urcat.”
17 Când Samuel l-a observat
Pe Saul, Domnul i-a vorbit:
„Acesta-i omul potrivit,
Cel despre cari vorbisem Eu.
Deci el, peste poporul Meu,
Ca să domnească, va fi pus.”
18 Saul, la Samuel, s-a dus
Şi-i zise astfel: „Îmi arată,
Te rog, unde e aşezată –
La voi, aici – casa pe care,
Al vostru văzător o are.”
19 Când Samuel l-a auzit,
În felu-acesta, i-a vorbit:
„Află că eu sunt văzătorul.
Vino cu mine, căci poporul,
Pe înălţime, este dus.
Vom merge dar, cu toţii, sus,
Iar azi, cu mine, vei mânca
Şi abia mâine vei pleca.
Am să îţi spun – de mergi cu noi –
Tot ce-ai în inimă apoi.
20 De măgăriţele pierdute,
De voi, în zilele trecute,
Să nu-ţi faci griji; nu s-au pierdut,
Deşi trei zile au trecut
De când voi nu le-aţi mai zărit.
Aflaţi, însă, că s-au găsit.
Şi pentru cine s-a păstrat
Tot ce e mai de preţ aflat,
În Israel? Nu-s pentru tine
Şi pentru-acela care vine,
Din casele tatălui tău?”
21 Saul a zis, la rândul său:
„Nu sunt eu, oare, Beniamit?
Şi oare nu sunt eu ieşit
Din seminţiile pe care,
Mai mici, Israelul le are?
Şi nu ştii că familia mea
Mai mică e – de-asemenea –
Dintre acelea care vin
Din neamul meu, din Beniamin?
De ce, în ăst fel, îmi vorbeşti,
Când, prima oară, mă-ntâlneşti?”
22 Atunci – îndată – Samuel,
Pe Saul, l-a luat cu el.
Pe slujitor l-a mai luat
Şi, împreună, au intrat,
În încăperea ‘ceea care
O foloseau pentru mâncare.
La masă fost-au aşezaţi
În frunte, printre-acei bărbaţi
Care poftiţi au fost şi ei.
În număr, oamenii acei,
Cam la treizeci s-au ridicat.
23 După ce toţi s-au aşezat
La masă, Samuel s-a dus
La bucătarul său şi-a spus:
„Să-mi aduci porţia pe care
Ţi-am dat-o ţie, spre păstrare,
Când te-am chemat, mai la oparte,
Şi-am poruncit s-o pui deoparte.”
24 Omul, atunci, plecă grăbit
Şi-apoi, cu spata a venit,
Care – de-asemenea – avea
Tot ceea ce ţinea de ea.
Porţia astfel pregătită,
Lui Saul fost-a dăruită.
După aceea, Samuel
A cuvântat, în acest fel:
„Iată dar porţia păstrată,
Ţie îţi este-acuma, dată.
Ia şi mănâncă! Pentru tine,
Eu am păstrat-o, căci la mine,
Ştiam că ai să vii, la masă.
Tocmai de-aceea-n a mea casă,
Am strâns popor, în număr mare,
Ca să te vadă fiecare.”
În acea zi, Saul a stat,
Cu Samuel şi a mâncat.
25 De pe-nălţime, înapoi,
Către cetate-au mers apoi,
Unde, pe casă, s-au urcat
Şi amândoi de vorbă-au stat.
26 A doua zi dar, Samuel,
Pe Saul, l-a chemat la el –
Pe-acoperişul casei, sus –
Unde în acest fel i-a spus:
„Scoală, căci te-nsoţesc apoi.”
El s-a sculat şi amândoi,
Din casă-n urmă, au ieşit
Şi înainte au pornit,
27 Spre marginea cetăţii care
Era la mică depărtare.
Puţin au mers, când Samuel,
Lui Saul, i-a vorbit, astfel:
„Trimite-ţi sluga înainte,
Iar tu rămâi şi ia aminte
La ceea ce-ţi voi spune eu,
De la al nostru Dumnezeu.”