1 Când Samuel a-mbătrânit,
Pe fiii săi i-a rânduit
Judecători, în Israel.
2 Primul născut a fost Ioel.
De Abia, a fost urmat
Şi la Beer-Şeba, ei au stat,
Fiind judecători astfel,
Peste întregul Israel.
3 Fiii lui Samuel făceau
Doar lucruri rele. Nu călcau
Pe urmele tatălui lor.
Lacomi fiind, de la popor,
Necontenit, mită luau,
Şi-apoi dreptatea o călcau.
4 Bătrânii toţi, din Israel,
La Rama-au mers – la Samuel –
5 Şi-n felu-acesta, i-au vorbit:
„Iată că ai îmbătrânit.
Noi i-am văzut pe fiii tăi
Că nu îţi seamănă; sunt răi,
Şi nu merg pe urmele tale.
De-aceea, am găsit cu cale
Ca să îţi spunem, iar apoi,
Să-ţi cerem să pui peste noi,
Un împărat, judecător,
Precum are orice popor.”
6 Lui Samuel nu i-a plăcut
Faptul că oameni-au cerut
Un împărat, judecător,
Să fie pus peste popor.
Lui Dumnezeu, s-a rugat el,
7 Iar Domnu-i spuse-n acest fel:
„Să faci după dorinţa lor,
Pentru că iată, ăst popor
Nu te va lepăda pe tine,
Ci el se leapădă de Mine,
Şi nu mai vrea ca să domnesc,
Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”
8 Faţă de tine, s-au purtat
Aşa precum s-a arătat
Întotdeauna, de când Eu,
Din al Egiptului jug greu,
L-am scos şi l-am eliberat.
Alţi dumnezei şi-a căutat
Şi-apoi, pe-aceia i-a slujit.
Pe Mine-n schimb, M-a părăsit.
9 Ascultă de al tău popor
Şi dă-le-un împărat al lor,
Dar înştiinţează-i, de îndat’,
Ce drepturi are-un împărat.”
10 În urmă, mers-a Samuel
Şi i-a vorbit lui Israel.
A-mpărtăşit poporului,
Atunci, cuvântul Domnului.
11 Către sfârşit, mai zise-apoi:
„Cel ce va fi pus peste voi –
Adică-n frunte aşezat
Ca să vă fie împărat –
Să ştiţi că multe drepturi are.
De-aceea, daţi-i ascultare.
Pe-ai voştri fii o să-i adune
Căci are dreptul de a-i pune
Apoi, lângă carele sale –
După cum va găsi cu cale –
Sau între călăreţii lui,
S-alerge-n faţa carului
Ce-l va avea. Ei au să fie
12 Puşi căpetenii peste-o mie
Şi peste cincizeci. În ăst fel,
Pământul ce îl are el,
De-ai voştri fii va fi arat.
Tot ei îl vor fi secerat
Şi tot ei face-vor apoi,
Arme şi care de război.
13 Pe ale voastre fiice, el –
Adică împăratu-acel –
Le va lua – cum o să-i placă –
Punându-le, pâine, să-i facă.
14 Din câmpul vostru, va putea,
Partea mai bună să o ia.
Din ale voastre vii, la fel;
Şi din măslini lua-va el,
Iar tot ceea ce a luat,
Slugilor sale va fi dat.
15 În urmă – fără îndoială –
O să vă ieie zeciuială
Şi o va da familiei lui
Şi slugilor palatului.
16 Pe-ai voştri robi are să-i ia –
Boi şi măgari, de-asemenea –
Şi o să-i întrebuinţeze,
Ca pentru el doar, să lucreze.
17 O să vă ieie zeciuială
Din oi şi – fără îndoială –
Că obligaţi aveaţi să fiţi
Cu toţii, ca să îl slujiţi.
18 Atuncea, veţi striga, mereu,
În contra lui, la Dumnezeu,
Dar El nu vă va asculta,
Ci surd, la glasul vost’, va sta.”
19 Însă, întregul Israel
N-a ascultat de Samuel,
Ci-n gura mare a strigat:
„Nu! Să ne pui un împărat,
20 Pentru că vrem să fim şi noi,
Ca toate neamurile-apoi!
Un împărat – peste popor –
Să fie-acum judecător!
În luptă să ne însoţească
Şi oastea să ne-o cârmuiască!”
21 Când Samuel a auzit
Cuvintele ce le-a rostit
Poporul, în auzul lui,
S-a dus şi-n faţa Domnului,
El le-a mărturisit, de-ndat’.
22 Domnul, atunci, a cuvântat:
„Ascultă a poporului
Dorinţă şi, asupra lui,
Cată să pui un împărat.”
În urmă, s-a înapoiat
Şi-a zis bărbaţilor pe care
Neamul lui Israel îi are:
„La casa voastră, înapoi,
Acum, să vă întoarceţi voi.”