1 Nahaş, cel care-i Amonit,
În Galaad a năvălit
Şi Iabesul l-a-mpresurat.
Locuitorii au strigat:
„Să faci un legământ cu noi,
Şi îţi vom fi supuşi apoi!”
2 Nahaş – cel care-i Amonit –
În felu-acesta, le-a vorbit:
„Bine! Un legământ voi face
Cu voi, îndată – fiţi pe pace!
De mă lăsaţi ca ochiul drept,
La toţi, ca să vi-l scot, accept
Să fac un legământ cu voi,
S-arunc astfel ocară-apoi,
Peste întregul Israel!”
Vreţi dar să-l încheiem astfel?”
3 Bătrânii care s-au aflat
În Iabes, s-au cutremurat
Şi au răspuns plini de necaz:
„Vrem, mai întâi, un mic răgaz.
Ne lasă dar, şi-n timpu-acel,
Soli vom trimite-n Israel,
Ca ajutor să căutăm;
Iar dacă n-o să-l căpătăm,
Atuncea, precum zici să fie,
Căci toţi ne vom supune ţie.”
4 Astfel, un grup de soli s-a dus
Până la Ghibea şi au spus –
La toţi cari fost-au în cetate –
Ce încercări neaşteptate
Lovit-au Iabesul. De-ndat’,
Întreg poporul a strigat
Şi-a plâns apoi, cu mic, cu mare.
Ghibea era cetatea-n care,
Saul, în acel timp, şedea.
5 El, de la câmp, tocmai venea,
Mergând în urma boilor.
„De ce plânge acest popor” –
El a-ntrebat, căci auzise
Ce larmă mare se stârnise.
Atunci i s-a istorisit
Ceea ce solii au vestit,
Despre tot ce s-a întâmplat
La Iabes. Saul s-a-ncruntat,
6 Cuprins de o mânie mare
Şi-un aprig dor de răzbunare.
În urmă, Duhul Domnului
S-a pogorât asupra lui.
7 El, o pereche, a luat –
De boi – pe care i-a tăiat.
Bucăţi din boi, el a trimis –
Prin soli – în Israel, şi-a zis:
„Oricine-i cel ce îndrăzneşte
Şi-n luptă nu îl însoţeşte
Pe Saul şi pa Samuel,
Să ştie că, în acest fel,
Are să-şi vadă ai săi boi,
Tăiaţi toţi în bucăţi apoi!”
Groaza lui Dumnezeu, de-ndată,
Cuprins-a adunarea toată
A fiilor lui Israel.
La Saul s-au dus toţi, iar el,
8 Lângă Bezec, i-a numărat.
În locu-acela s-au aflat,
Atuncea, trei sute de mii
Dintre ai lui Israel fii,
La care-au fost adăugaţi
Încă treizeci de mii – bărbaţi
Care din Iuda au venit.
9 Saul, la soli, le-a poruncit:
„Spuneţi mulţimilor pe care
Iabesul din Galaad le are:
„Mâine, atunci când dogoreşte
Soarele tare, vă soseşte –
Din partea noastră – ajutorul.”
Solii s-au dus, iar când poporul
Din Iabes, vestea, a aflat,
Nespus de mult s-a bucurat.
10 La Amoniţi, soli, au trimis,
Care în acest fel au zis:
„Supuşi vă vom fi – mâine – noi,
Şi faceţi tot ce vreţi apoi.”
11 Trei cete, Saul şi-a făcut
Şi către Iabes a trecut,
În straja dimineţi-apoi,
Gata fiind pentru război.
Pe Amoniţi, el i-a lovit
În zori şi-apoi i-a biruit.
Pe când amiază s-a făcut,
I-a risipit şi i-a bătut,
Încât n-au mai putut apoi,
Să se adune, doi cu doi.
12 Poporu-a mers la Samuel
Şi i-a vorbit, în acest fel:
„Cine a zis: „Saul, apoi,
O să domnească peste noi?”?
Scoate-l în faţă, imediat,
Ca să îl omorâm, de-ndat’!”
13 Saul s-a ridicat şi-a zis:
„Nimenea nu va fi ucis,
Căci Dumnezeu l-a izbăvit
Pe Israel, azi, negreşit.”
14 Şi Samuel s-a ridicat,
În urma lui, şi-a cuvântat:
„Toţi, la Ghilgal – azi – să veniţi,
Ca-mpărăţia s-o-ntăriţi!”
15 Poporul, la Ghilgal, s-a dus
Şi-acolo Saul a fost pus
Ca împărat, în Israel.
Saul şi tot poporu-acel
Au stat în faţa Domnului.
Apoi, pentru cinstirea Lui,
Jertfe-au adus, având menire
De jertfe pentru mulţumire.
În ziua ‘ceea, negreşit,
Poporu-ntreg s-a veselit.