1 Odată, merse Samuel
La Saul, şi i-a zis, astfel:
„Atunci când Domnul m-a trimis,
La tine ca să vin, mi-a zis
Ca să te ung drept împărat,
Peste Israel, aşezat.
Iată, vin iar, din partea Lui,
Să-ţi spun cuvântul Domnului.
2 Aşa vorbeşte Dumnezeu,
Domn al oştirilor, mereu:
„De Amalec, Mi-am amintit,
De ceea ce a săvârşit
Când a plecat al Meu popor,
Din ţara Egiptenilor.
3 Te pregăteşte dar, de drum!
Du-te la Amalec acum,
Să-l nimiceşti de peste fire!
Să nu faci vreo deosebire,
Ci să ucizi femei, bărbaţi,
Copii şi prunci – tot ce aflaţi!
Să nu cruţaţi măgari sau boi,
Cămile sau turme de oi.”
4 Saul, poporul, şi-a chemat
Şi-n urmă el l-a numărat,
La Telaim, şi a văzut
Cum că alături a avut –
Atuncea – două sute mii
Din ai lui Israel copii,
La care s-au adăugat
Încă vreo zece mii, de-ndat’,
Care, din Iuda, au venit.
5 Saul, cu oastea, a pornit
Către cetatea cea pe care
Neamul lui Amalec o are.
Oameni, la pândă, el a pus
6 Şi-apoi Cheniţilor le-a spus:
„Grăbiţi-vă ca să ieşiţi
Din neamul de Amaleciţi,
Căci nu vreau să vă nimicesc,
Atunci când am să-i pedepsesc.
Iată, eu ştiu bine că voi
Aţi arătat, faţă de noi,
Bunăvoinţă – negreşit –
Când din Egipt noi am ieşit.”
Cheniţii toţi l-au ascultat
Şi-n mare grabă au plecat
Din mijlocul lui Amalec.
7 Saul, când i-a văzut că trec
Dincolo de hotarul lor,
A năvălit cu-al său popor,
Peste-Amalec şi l-a bătut.
Războaie multe s-au făcut,
De la Havila începând,
La Şur – în urmă – ajungând,
La porţile Egiptului.
8 Saul a prins în mâna lui,
Pe-Agag – cel care-ncoronat
E-n Amalec, drept împărat –
Iar pe poporul întâlnit
Acolo, el l-a nimicit,
Prin ascuţişul sabiei,
Trecând bărbaţi, copii, femei.
9 Doar pe Agag, el l-a cruţat.
Apoi, în viaţă-a mai lăsat
Vitele grase, miei şi oi
Şi-asemenea cei mai buni boi.
Dar Saul nu a împlinit
Poruncile ce le-a primit,
Căci n-a şters, cu desăvârşire,
Tot ce-a-ntâlnit, de peste fire.
El s-a gândit că are rost
Ca să omoare doar ce-i prost
Şi ce-a crezut el că se cheamă
A fi de nebăgat în seamă.
10 Domnul chemă pe Samuel
Şi îi vorbi în acest fel:
11 „Îmi pare rău că, împărat,
Pe Saul, Eu l-am aşezat,
Pentru că iată – văd prea bine –
Că se abate de la Mine
Şi nu ţine cuvântul Meu,
Să-l împlinească, tot mereu.”
Când Samuel a auzit
Aceste vorbe, s-a mâhnit
Tare, în suflet, şi-a strigat
Întreaga noapte – ne-ncetat –
La Domnul Dumnezeul său,
Căci el se necăjise rău.
12 Când zorii zilei au venit,
La Saul a plecat, grăbit.
Pe drum, el fost-a înştiinţat:
„Saul e, la Carmel, plecat,
Şi-un semn de biruinţă, el
A înălţat în locu-acel.
S-a-ntors, în urmă, înapoi
Şi la Ghilgal a mers apoi.”
13 La Saul, merse Samuel,
Iar Saul zise-n acest fel:
„De către Domnul, ne-ncetat,
Să fii dar, binecuvântat!
Iată că eu am împlinit
Tot ceea ce Mi-a poruncit
Domnul să fac. Tot ce-am făcut,
Este aşa cum Mi-a cerut.”
14 Dar Samuel l-a înfruntat,
Îndată, şi l-a întrebat:
„Ce-i behăitu-acesta, oare,
Sau mugetul acela care
Făcut este de oi şi boi,
Încât ajunge pân’ la noi?”
15 Saul răspunse: „Am luat,
Din Amalec – căci am cruţat –
Cele mai bune dintre oi,
Precum şi pe cei mai buni boi.
Aceste vite, noi dorim
Ca Domnului să le jertfim.
Ce-a mai rămas, am spulberat,
Aşa precum porunci ne-ai dat.”
16 Când Samuel l-a auzit,
În felu-acesta i-a vorbit:
„Stai şi ascultă, să-ţi spun eu,
Ce mi-a spus Domnul Dumnezeu,
Azi noapte.” Saul l-a privit,
Îngrijorat, şi a rostit:
„Vorbeşte! Spune, ce ţi-a zis
Domnul, atunci când te-a trimis!”
17 Îndată, Samuel a spus:
„Când căpetenie te-am pus
Peste poporul cel pe care
Neamul lui Israel îl are,
Şi-atunci când Dumnezeu te-a uns,
Încât, în urmă, ai ajuns,
Drept împărat, în Israel,
Nu mai ţii minte în ce fel,
În proprii tăi ochi erai?
Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.
18 Atunci când Domnul te-a trimis
La Amalec, astfel ţi-a zis:
„Să nimiceşti, de peste fire –
Fără nici o deosebire –
Pe-Amaleciţi. Să faci război,
Până-i vei nimici apoi.”
19 Oare de ce n-ai împlinit,
Ceea ce El ţi-a poruncit?
De ce v-aţi aruncat apoi,
Asupra prăzii de război,
Şi tu şi tot poporul tău?
De ce-aţi făcut ce este rău,
În faţa Domnului, astfel?”
20 Saul i-a zis lui Samuel:
„Pe Domnul, eu L-am ascultat
Şi a Lui cale am urmat,
În tot ceea ce am făcut,
Aşa după cum am crezut.
Pe-Agag, cel care-i împărat
Peste-Amalec, eu l-am luat
Şi l-am adus, prins de război,
Şi cu desăvârşire-apoi –
Întregul neam Amalecit –
A fost, de mine, nimicit.
21 Dar după lupta ce s-a dat,
Poporul, pârgă, a luat
Şi din cirezile de boi,
Cât şi din turmele de oi.
Din ceea ce a fost sortit
Ca să ajungă nimicit,
Într-adevăr noi am luat,
Căci fiecare-a căutat
Ca la Ghilgal – în faţa Lui –
Să-i dea o jertfă, Domnului.”
22 Când Samuel l-a auzit,
În felu-acesta, i-a vorbit:
„Mai mult îi place, Domnului,
Jertfe s-aduci, în cinstea Lui –
Şi-arderi de tot, în număr mare –
Decât să-i dai tu, ascultare?
Cu mult mai mult, e preţuit,
Decât tot ceea ce-ai jertfit,
Faptul că tu ai ascultat
De glasul Său, neîncetat.
Cu mult mai mult, se preţuieşte
Faptul că cineva păzeşte
Cuvântul Său, necontenit,
Decât grăsimea ce-a ieşit
Din jertfele berbecilor,
Date de un întreg popor.
23 Căci şi neascultarea, iată,
E tot atât de vinovată,
Precum, de vină, e ghicirea.
De-asemenea, împotrivirea
Nu-i mai puţin nevinovată,
Decât e închinarea dată
În faţa terafimilor
Şi-a tuturor idolilor.
Pentru că nu ai împlinit
Poruncile ce le-ai primit
Din partea Domnului, prin mine,
Domnul se leapădă de tine –
Precum şi tu te-ai lepădat –
Şi nu vei mai fi împărat.”
24 Atuncea, Saul a vorbit:
„Eu ştiu că am păcătuit.
De Domnul, nu am ascultat
Şi-al tău cuvânt l-am încălcat.
Aceste lucruri le-am făcut,
Doar pentru că eu m-am temut
De furia poporului,
Precum şi de mânia lui.
25 Acum, te rog, fierbinte, eu:
Iartă acest păcat al meu
Şi-ntoarce-te cu mine-apoi.
Vino să mergem amândoi,
Să mă închin pân’ la pământ,
În faţa Domnului Cel Sfânt.”
26 Dar Samuel a zis apoi:
„Nu merg cu tine, înapoi,
Căci Dumnezeu te-a lepădat,
Pentru că nu L-ai ascultat.
N-ai să mai fii, în acest fel,
Mai mare, peste Israel.”
27 Apoi, când vorba şi-a sfârşit,
S-a-ntors, pentru că a voit
Să-l părăsească, de îndat’.
Saul – atunci – s-a aruncat,
În urma lui, mâna a-ntins
Şi poala hainei i-a cuprins,
Dar ea, pe loc, s-a sfâşiat,
Iar Samuel a cuvântat:
28 „Cum s-a rupt haina, să ştii bine,
Că Domnul rupe, de la tine,
Chiar astăzi – în acelaşi fel –
Domnia, de pe Israel.
N-ai să mai fii dar, împărat,
Ci locul tău va fi luat,
De un alt om, care – îţi spun –
Are să fie, mult mai bun,
Decât ai arătat, vreodată,
Că ai putea să fii tu. Iată,
29 Acela care S-a vădit
Tărie-a fi, necontenit,
În Israel, nu Se căieşte
Şi niciodată nu minţeşte,
Căci El nu-i om, să-i pară rău.”
30 Saul a zis, la rândul său:
„Da! Am păcătuit, ştiu bine!
Însă acum, vino cu mine,
Să mă închin lui Dumnezeu.
În faţă la poporul meu
Şi la bătrânii cei pe care
Neamul lui Israel îi are –
Te rog – dă-mi cinstea cuvenită,
Cari e pentru-mpărat menită.”
31 Atuncea Samuel s-a dus
Cu Saul şi – precum a spus –
Lui Dumnezeu I s-a-nchinat.
32 În urmă, când a terminat,
Semn îi făcuse Samuel
Şi îi vorbi, în acest fel:
„Adu-mi-l pe Agag, de-ndat’,
Pe cel ce fost-a împărat,
Peste-Amalec.” Când l-au adus –
Vesel – Agag, în gând, şi-a spus:
„Iată, a morţi-amărăciune,
Trecută este, pot a spune!”
33 Dar Samuel a cuvântat:
„Aşa precum tu ai lăsat
Multe femeii fără copii –
Cu a ta sabie – să ştii
Că a sosit timpul când – iată –
Şi mama ta va fi lăsată
Fără de fii!” El a luat
O sabie şi l-a tăiat
Pe-Agag, în faţa Domnului,
Făcând bucăţi, din trupul lui.
34 Când a sfârşit tot, Samuel
S-a-ntors la Rama şi la fel
Făcu şi Saul, imediat,
Căci către Ghibea a plecat.
35 Din clipa ‘ceea, Samuel
Nu l-a mai căutat, defel,
Pe Saul, nici nu l-a zărit
Până atunci când a murit.
Însă l-a plâns, neîncetat,
Din clipa-n care l-a chemat
Domnul la El şi i-a vorbit,
Zicând apoi că S-a căit
Căci în Israel – împărat –
Pe Saul, El l-a aşezat.