1 Domnul S-a dus la Samuel
Şi îi vorbi, în acest fel:
„Oare-ai să plângi, neîncetat,
Pentru că Eu l-am lepădat
Pe Saul, de la-mpărăţie?
Mult, plânsul tău o să mai ţie?
Ascultă dar, al Meu îndemn:
„În corn, îţi toarnă untdelemn
Şi du-te la Isai, cel care
Este din Betleem. El are
Un fiu, care Îmi e pe plac
Şi împărat am să îl fac,
Căci vreau ca să domnească el –
De-acuma – peste Israel.
2 Dar Samuel a întrebat:
„Cum să mă duc? Căci imediat,
Când Saul, ştire, va avea,
Despre-al meu drum, pe urma mea
Are să meargă şi, ucis,
Am să fiu eu.” Domnul a zis:
„Să iei cu tine un viţel
Şi să răspunzi, în acest fel:
„Mă duc în faţa Domnului,
Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”
3 Când pe Isai îl întâlneşti,
La jertfă, vreau să îl pofteşti.
Am să-ţi arăt – atuncea – Eu,
Care va fi alesul Meu.
Să faci precum am să te-ndemn
Şi să îl ungi cu untdelemn.”
4 Îndată, Samuel s-a dus
Şi a făcut ce i s-a spus.
Atunci când s-a apropiat
De Betleem, întâmpinat
A fost de toţi bătrânii care,
Locuitori, cetatea-i are.
Înspăimântaţi, la el s-au dus,
S-au închinat şi-apoi au spus:
„Vorbeşte dar, ce fel de ştire
Ne-aduce-acum, a ta venire?
Este de bine, sau de rău?”
5 El a răspuns, la rândul său:
„Da! Iată că eu vin la voi,
Căci vreau ca să aduc apoi,
O jertfă-n cinstea Domnului.
Veniţi şi voi în faţa Lui,
La jertfa pe cari – astăzi – vreau,
Lui Dumnezeu ca să o dau.”
Şi pe Isai, el l-a poftit –
Dar mai ‘nainte la sfinţit
Pe el şi pe feciorii lui –
La jertfa dată Domnului.
6 Isai, cu ai săi fii, s-a dus,
Aşa cum Samuel le-a spus.
Isai, în casă, a intrat –
Fiind de-ai săi feciori urmat –
Iar Samuel, când l-a zărit
Pe Eliab, s-a şi gândit:
„Acesta-i unsul Domnului.
El este împăratul Lui.”
7 Domnul i-a zis lui Samuel:
„De ce priveşti aşa, la el?
Nu te uita la-nfăţişare,
Nici la statura ce o are,
Pentru că Eu l-am lepădat
Şi nu va fi el, împărat.
Domnul, la inimă, priveşte
Şi nu la ceea ce izbeşte –
Mai întâi – ochiul omului.”
8 Isai, pe un alt fiu al lui,
Să vină-n faţă l-a chemat.
Feciorul care a intrat,
A fost, Aminadab, numit,
Iar Samuel, când l-a zărit,
A zis îndată: „Nici el nu-i.
Nu e alesul Domnului.”
9 Isai, pe Şama, l-a chemat,
Iar Samuel a cuvântat:
„Nici el nu e alesul Lui,
Căci nu-i pe placul Domnului.”
10 Isai trecut-a, în ăst fel,
Prin faţă, pe la Samuel,
Pe şapte dintre fiii lui,
Însă pe placul Domnului,
Nici unul nu a fost aflat.
11 Când Samuel a întrebat:
„Aceştia sunt toţi ai tăi fii?”,
Isai răspunse: „Nu. Să ştii
Că încă un fecior am eu –
Cel mic – pe care, tot mereu,
Cu oile doar l-am trimis.”
Atuncea Samuel a zis:
„Trimite-ndată după el,
Să-l văd şi eu, pe fiu-acel,
Pentru că nu vom sta la masă
Până soseşte el, acasă.”
12 Isai trimise după el.
Bălai era copilu-acel;
Faţă frumoasă el avea
Şi ochi frumoşi, de-asemenea.
Domnul i-a zis lui Samuel:
„Unge-l acum, pentru că el
Este alesul Domnului.”
13 Cu untdelemn, din cornul lui,
S-a dus, îndată, Samuel,
Să-l ungă pe băiatu-acel.
La uns, atuncea, pe fecior,
Acolo-n văzul fraţilor.
În urmă, Duhul Domnului
S-a aşezat asupra lui
Şi de atuncea – negreşit –
Şi-n alte zile a venit
Duhul, peste băiatu-acel,
Ca să Se-aşeze peste el,
Spre-a-l întări, necontenit.
David, feciorul s-a numit.
Când Samuel a terminat
Lucrul ce îi fusese dat
De Dumnezeu, s-a-ntors apoi,
Şi-a mers la Rama, înapoi.
14 Duhul lui Dumnezeu, de-ndat,
De Saul S-a îndepărtat
Şi un duh rău, asupra lui,
Veni din partea Domnului.
Duhul acest – necontenit –
L-a apăsat şi l-a muncit,
15 Iar slujitorii lui i-au spus:
„De către duhul rău, de sus –
Trimis de Domnul Dumnezeu –
Muncit eşti Saule, mereu.
16 Dă-ne poruncă şi plecăm
Îndată, să îţi căutăm
Un om, care, din harfă, ştie
Să cânte. Când are să vie
Duhul cel rău asupra ta,
Omul acela va cânta
Din harfă şi-astfel, imediat,
Te vei simţi mai uşurat.”
17 Saul a spus: „Bine! Plecaţi
Şi peste tot să-mi căutaţi,
Un om, care să cânte bine,
Şi-apoi aduceţi-l la mine!”
18 Un slujitor a cuvântat:
„Eu cred că omul căutat,
Îmi este bine cunoscut.
Ştie să cânte. L-am văzut
Că este tânăr şi voinic.
Este războinic. Ce să zic?
Vorbeşte bine şi frumos;
La chip, el este arătos
Şi-apoi să ştii că Dumnezeu
Îl însoţeşte, tot mereu.
El este fiul cel pe care,
Isai – din Betleem – îl are.”
19 Saul, îndată, a trimis,
Slugi la Isai, prin care-a zis:
„Cheamă-l pe David – te grăbeşte –
Pe cel ce oile păzeşte,
Şi-apoi îndată de cum vine,
Te rog să îl trimiţi, la mine!”
20 Isai – atuncea – a făcut
Aşa precum i s-a cerut.
Pe un măgar a încărcat,
Pâine apoi şi-a aşezat
Un ied, precum şi-un burduf plin
Care a fost umplut, cu vin.
David, pe toate, le-a luat
Şi-apoi la Saul a plecat.
21 De Saul, când a fost văzut,
David – pe loc – a fost plăcut
Şi-o slujbă i s-a-ncredinţat:
Aceea de a fi purtat
Armele împăratului.
22 Un slujitor – la tatăl lui –
Saul în grabă a trimis,
Care, în acest fel, a zis:
„Te roagă înălţimea-sa,
Acum, pe David a-l lăsa,
În slujba lui, căci a primit
Trecere-n faţă-i, negreşit.”
23 Atunci când duhul rău venea –
Când Dumnezeu îl trimitea –
Şi Saul era greu muncit,
David lua harfa, grăbit,
Se aşeza în faţa lui,
Cântându-i împăratului,
Un cântec blând, liniştitor,
Până când răsufla uşor,
Căci duhul rău îl părăsea
Şi iarăşi, linişte avea.