1 David, în sinea lui, şi-a zis:
„Cred că-ntr-o zi voi fi ucis,
De Saul. Astfel, cel mai bine
Poate să fie pentru mine,
În ţara Filistenilor,
Pentru că doar în ţara lor,
Saul n-o să mă urmărească
Şi n-o să mă mai hăituiască
Prin al lui Israel ţinut.
Ce-mi mai rămâne de făcut?
Să plec la Filisteni şi-astfel,
Mă va lăsa în pace, el,
Căci n-am să-i mai apar în faţă
Şi voi putea scăpa cu viaţă.”
2 David şi cei ce-l însoţeau –
Cari şase sute se vădeau –
Au părăsit iute-acel loc
Şi-au mers la fiul lui Maoc,
Cel care-n Gat a-mpărăţit
Şi cari, Achiş, era numit.
3 David şi-ai săi s-au aşezat
În ţara lui Achiş, în Gat.
Toţi, cu familii, au venit
Şi-apoi în Gat au lovit.
David, şi el, când a plecat,
Nevestele şi le-a luat:
Ahinoam îl însoţea
Şi-Abigail de-asemenea.
Ahinoam, din Izreel,
Venise-alăturea de el.
Abigail – precum se ştie –
Fusese-a lui Nabal soţie.
De loc, de la Carmel, venise
Şi-apoi cu David se-nsoţise,
După ce soţul i-a murit.
4 Saul, aflând că a fugit
David – cu toţi ai lui – în Gat,
Să-l caute, a încetat.
5 David, l-a împărat, s-a dus
Şi-apoi, către Achiş, a spus:
„Dacă doreşti a-mi arăta
Că trecere-naintea ta
Am dobândit, te rog, mă lasă
Să-mi încropesc şi eu, o casă.
Deci dă poruncă împărate,
Să capăt şi eu, o cetate,
În ţara ta, unde să stau
Şi unde-n urmă, să îi iau
Pe toţi ai mei; căci nu e bine
Ca robul tău să stea, cu tine.
De ce-n cetatea-mpărătească,
Al tău rob, să te stingherească?”
6 Achiş, atunci, l-a ascultat
Şi-apoi, Ţiclagul, i l-a dat.
Astfel, Ţiclagul a trecut –
Şi până azi el a şezut –
La împăraţii cei pe care
Ţara lui Iuda-n frunte-i are.
7 Un an şi patru luni a stat
David, la Filisteni, plecat.
8 În tot acest timp, el mergea
Cu oastea lui şi năvălea
Asupra Gheşuriţilor,
Precum şi a Ghirziţilor.
De-asemeni, au mai fost loviţi
Şi neamuri de Amaleciţi.
Acele neamuri vechi erau,
În ţară. Ele locuiau
Nişte ţinuturi mari, întinse,
Care-ntre Şur erau cuprinse
Şi-ntre Egipt. David mergea,
9 În frunte, şi le pustia
Ţinuturile. N-a cruţat
Nimic: femeie, sau bărbat.
Răpea măgari, cămile, boi,
Lua şi turmele de oi,
Şi-n urmă, straie a luat,
Adică tot ce a aflat.
Apoi, el, la Achiş, mergea,
10 Iar împăratul îi zicea:
„Ia spune-mi, unde-ai năvălit?”
„Spre miazăzi, azi am pornit –
Răspundea David. „Am trecut
De Iuda, şi ne-am abătut
La miazănoapte de Cheniţi,
Dincolo de Ierahmeliţi.”
11 David, pe nimeni, n-a cruţat –
Fie femeie sau bărbat –
Căci se gândea ca „nu cumva,
La Gat, să meargă cineva
Şi-apoi să spună: „Am văzut,
Ceea ce David a făcut.”
În felu-acesta, s-a purtat
David, în timpu-n care-a stat,
În ţara Filistenilor.
12 Achiş era-mpăratul lor,
Şi-n David, el se încredea,
Iar în al său gând, îşi zicea:
„David – aşa cum am văzut –
Urât, acuma, s-a făcut,
Faţă de-ntregul Israel.
Tocmai de-aceea, cred că el
Rămâne-n Gat şi-are să fie,
În slujba mea, pentru vecie.”