1 Tânărul Samuel slujea
Lui Dumnezeu, căci el şedea
Cu Eli, cu preotul Lui.
Pe-atunci, cuvântul Domnului,
De rare ori se auzea;
Vedenii, de asemenea,
Rare s-au dovedit şi ele
A fi, în vremurile-acele.
2 De la un timp, Eli avea
Ochi tulburi şi cu greu vedea.
Odată, el era culcat
Pe al său loc stând aşezat,
3 Iar candelele Domnului
Încă ardeau, în faţa Lui.
Tânărul Samuel dormea,
În Templu, unde se găsea
Chivotul legământului.
4 Atuncea, glasul Domnului
Chematu-l-a pe Samuel.
„Iată-mă!” – spuse-ndată el.
5 Apoi, la Eli-a alergat:
„Aicea sunt, căci m-ai chemat” –
I-a zis lui Eli, Samuel.
Eli răspunse-n acest fel:
„Bine, dar eu nu te-am chemat.
Du-te şi culcă-te, de-ndat’!”
Copilul merse înapoi
Şi se culcă din nou, apoi.
6 Abia s-a pus la locul lui,
Când iată, glasul Domnului,
Iar l-a chemat pe Samuel.
La Eli alergat-a el
Şi-i spuse-apoi: „Te-am ascultat
Şi iată-mă!” „Nu te-am chemat!
Întoarce-te dar, înapoi,
Şi liniştit, te culă-apoi” –
Răspunse Eli. Samuel
7 Nu-L cunoştea, în nici un fel,
Pe Domnul, căci Cuvântul Lui
Nu i-a vorbit copilului
Şi nu i-a fost descoperit
Până atuncea, negreşit.
8 În urmă, glasul Domnului,
I-a vorbit iar, tânărului,
Şi-a treia oară l-a chemat.
„Iată-mă!” – a răspuns, de-ndat’.
Apoi, la Eli, el s-a dus,
În graba mare, şi i-a spus:
„Aicea sunt, am alergat,
Să-mi spui de ce am fost chemat.”
Eli privi la Samuel.
Şi înţelese-n acest fel,
Că Dumnezeu, la El, îl cheamă,
Pe Samuel – de bună seamă –
9 Şi-i spuse: „Du-te înapoi
Şi culcă-te. Dacă apoi,
Ai să mai fii din nou chemat,
Tu să răspunzi astfel, de-ndat’:
„Vorbeşte Doamne! Robul Tău
Te-ascultă!” Când, la locul său,
Copilul iarăşi s-a culcat,
10 Domnul i S-a înfăţişat,
Zicând: „Ascultă, Samuel!”
„Vorbeşte Doamne!” – spuse el –
„Căci robul Tău e pregătit
Să Te asculte, negreşit.”
11 Domnul i-a zis, lui Samuel:
„Iată că fac, în Israel,
Un lucru cari îl va surzi
Pe-acela ce-l va auzi.
12 În acea zi, cuvântul Meu,
Pe care despre Eli, Eu –
Mai dinainte – l-am rostit,
Are să fie împlinit.
Ce-am spus, încep şi isprăvesc.
13 I-am zis că vreau să pedepsesc
Casa pe care el o are,
Pentru fărădelegea care,
Feciorii săi chiar au făcut-o –
Pe care Eli a ştiut-o.
Prin ceea ce au săvârşit,
Feciorii săi au dovedit
Că vrednici sunt de lepădat,
Iar Eli nu a încercat
Să îi oprească-n nici un fel,
Deşi preot Îmi este El.
14 De-aceea-i jur casei pe care
Preotul Eli-acum o are,
Că niciodată, ispăşită –
Fărădelegea săvârşită –
Prin jertfe şi prin daruri care
Date au fost pentru mâncare,
Nu va putea ca să mai fie.
Lucrul acesta să se ştie!”
15 Tânărul Samuel a stat,
Apoi, până în zori, culcat.
Când soarele de dimineaţă
A răsărit pe-a lumii faţă,
Uşile casei Domnului,
El le-a deschis. Preotului
Nu-i spuse ce s-a petrecut
În templu-atunci, căci s-a temut.
16 Dar Eli l-a chemat la el,
Apoi, pe micul Samuel,
Zicându-i: „Fiule!” Îndată,
El i-a răspuns: „Iată-mă, tată!”
17 „Care-i cuvântul Domnului?
Să nu-mi ascunzi, din spusa Lui,
Nimic!” – Eli i-a poruncit,
18 Iar Samuel i-a povestit
Totul: nimica n-a ascuns.
Eli a fost adânc pătruns
De veştile ce le-a aflat,
Şi-a zis: „Da, e adevărat!
Acesta este Dumnezeu!
Să faci precum vrea El, mereu!”
19 Tânărul Samuel creştea,
Iar Dumnezeu îl însoţea,
Şi n-a lăsat ca, la pământ,
Să cadă-n urmă vreun cuvânt
Pe care îl rostise El.
20 Întreg poporul Israel –
De la Beer-Şeba începând
Şi-apoi până la Dan mergând –
A cunoscut, în acest fel,
Că Dumnezeu, pe Samuel,
L-a aşezat, proroc să-I fie.
21 Domnul n-a încetat să vie
La Silo, ca să-l întâlnească
Pe Samuel şi să-i vorbească.