31
Neamul de Filisteni, apoi,
A început un nou război,
Cu Israelul. L-au bătut
Şi-apoi, să fugă, l-au făcut.
Şi mulţi bărbaţi, din Israel,
Pieriră în războiu-acel,
Pe-un munte-n care au fugit
Şi cari, Ghilboua, s-a numit.
Mulţi Filisteni l-au căutat –
Ca să îl prindă – pe-mpărat.
Pe Saul, ei l-au urmărit
Şi-ntâi, pe-ai săi fii, i-au lovit.
Pe Ionatan, ei l-au tăiat,
Fiind de-Aminadab urmat
Şi Milchişua. La sfârşit,
Arcaşii lor au reuşit,
Pe Saul, să-l rănească, rău.
Saul a zis, omului său,
Cel care armele-i ducea:
„Scoate, îndată, sabia
Şi-omoară-mă! Fă cum am zis,
Căci nu vreau ca să fiu ucis,
De-ai mei vrăjmaşi – aici, aflaţi –
Cari, împrejur, nu sunt tăiaţi!
Nu vreau să vină orişicine,
Ca să îşi bată joc, de mine!”
Cel care armele-i ducea,
N-a vrut să scoată sabia,
Pentru că omul s-a temut.
Saul, atunci când a văzut
Că nu-l ascultă, a luat
Sabia şi s-a aruncat,
Îndată-n ea, şi a murit.
Omul care l-a însoţit,
Văzându-l mort, şi-a scos şi el,
Sabia şi-a făcut la fel.
În felu-acesta a murit
Saul, cel ce l-a însoţit,
Cei trei feciori ce îi avea
Şi cel ce armele-i ducea.
Israeliţii cari erau
Dincolo-n vale – ori şedeau
Peste Iordan – când au văzut
Tot ceea ce s-a petrecut,
În mare grabă, au fugit.
Văzând că Saul a murit,
Iar cei trei fii ce îi avea
Pierit-au de asemenea,
Cetăţile şi le-au lăsat
Şi-nspăimântaţi, au alergat
Să-şi scape viaţa, să-şi găsească,
Un loc, să se adăpostească;
Iar Filistenii au venit
Şi-n locul lor, au locuit.
A doua zi, oastea pe care
Neamul de Filisteni o are,
S-a dus, pe morţi, să-i jefuiască
Şi straiele să le răpească.
Sus, pe Ghilboua, l-au găsit
Pe Saul, care a murit
Alături de cei trei feciori,
Precum şi de-ai săi slujitori.
Capul lui Saul, l-au tăiat
Şi armele i le-au luat.
În ţara lor, ei au vestit
Precum că Saul a murit.
Soli au trimis, preoţilor
Din casele idolilor,
Şi-n felu-acesta – de îndat’ –
Întreg poporul a aflat.
10 Ei au luat – de-asemenea –
Armele care le avea
Saul la el, şi le-au adus,
În ţara lor, unde le-au pus
În casa Astarteelor,
În văzu-ntregului popor.
Trupul lui Saul, l-au luat
Şi la Bet-Şan l-au atârnat,
Pe zidurile înălţate
Drept pavăză, pentru cetate.
11 Locuitorii cei pe care
Iabes, în Galaad, îi are,
Aflară de la Filisteni
Ce au făcut ai lor oşteni –
Cu Saul – şi s-au întristat.
12 Cei mai viteji s-au ridicat
Căci, spre Bet-Şan, ei au gândit,
Ca să pornească, negreşit.
Întreaga noapte au umblat
Şi de pe ziduri au luat,
Apoi, trupu-mpăratului
Precum şi-ale fiilor lui.
Sosind la Iabes, înapoi,
Ei au ars trupurile-apoi.
13 Oasele-n urmă le-au luat
Şi în pământ la-au aşezat,
La Iabes, sub stejarul care
Le-acoperă cu umbra-i mare.
După ce toate le-au sfârşit,
Ei – şapte zile – au postit.