1 Când Filistenii au luat
Chivotul, el era aflat
Lângă Eben-Ezer. L-au dus
Şi la Asdod, apoi, l-au pus.
2 Chivotul Domnului Cel Viu,
L-au aşezat, într-un târziu,
În casa lui Dagon, pe care
Neamul de Filisteni îl are
Drept dumnezeu. El e numit
Şi „Zeul peşte”, tălmăcit.
3 În zori de zi, s-au deşteptat
Cei din Asdod, şi l-au aflat
Pe-al lor Dagon, jos – prăbuşit
Cu faţa la pământ – trântit
Lângă chivotul Domnului.
L-au aşezat la locul lui
4 Şi-adoua zi în zori apoi,
Mergând la templu, înapoi,
Pe-al lor Dagon iar l-au găsit,
Lângă chivot, zăcând trântit,
Pe pragul uşii templului,
Iar capul şi mâinile lui,
Se-aflau cu toate înşirate,
Căci de pe trup, au fost tăiate.
5 De-aceea, preoţii pe care
Zeul Dagon în slujbă-i are,
Cei ce-n Asdod azi locuiesc,
Precum şi cei ce îl slujesc,
De-atunci nu calcă pragul lui,
Când deschid uşa templului.
6 Peste Asdod, a apăsat,
Greu, mâna Domnului, de-ndat’,
Până când fost-a pustiit.
Cu bube rele, i-a lovit
Pe oamenii Asdodului
Şi pe acei din jurul lui.
Bubele care le-au avut,
Doar pe şezut li s-au făcut.
7 Când aste lucruri le-au păţit,
Cei din Asdod aşa-au vorbit:
„Chivotul Domnului, pe care
Neamul lui Israel îl are,
De vină-i pentru tot ce noi
Am suferit, după război.
Acum, de-aici, să îl luaţi,
Căci nu mai vrem ca, apăsaţi –
De mâna Domnului – să fim:
Nici zeul căruia-i slujim –
Dagon adică – iar apoi,
Să nu fim apăsaţi nici noi.”
8 În urmă, la mai marii lor –
La capii Filistenilor –
În grabă, soli, ei au trimis,
Prin care, în ăst fel, au zis:
„Ce facem, cu chivotul care,
Domnul lui Israel îl are?”
Mai mari-au spus: „Să îl luaţi
Şi-apoi, la Gat, să îl mutaţi.”
Ei au făcut precum au spus
Şi-astfel, chivotul a fost dus
La Gat, şi-acolo l-au lăsat.
9 Dar Dumnezeu a apăsat
Peste cetatea Gatului,
În cari trimis-a groaza Lui.
Pe cei care au locuit
Cetatea, Domnul i-a lovit
Cu bube – de la mic, la mare –
Încât atuncea, fiecare,
Spuză de bube a avut,
Cari la şezut i s-a făcut.
10 Când au văzut ce s-a-ntâmplat,
Grabnic, chivotul l-au luat
Şi la Ecron, ei l-au trimis.
Văzându-l, Ecroniţi-au zis:
„Iată chivotul cel pe care
Domnul lui Israel îl are,
Acuma l-au adus la noi,
Căci vor să ne omoare-apoi.”
11 În urmă, spre mai marii lor –
Spre domnii Filistenilor –
Solie-n grabă, au trimis,
Prin care, în ăst fel, au zis:
„Chivotul Domnului, pe care
Poporul Israel îl are,
Luaţi-l iute, de la noi,
Ca să-l trimiteţi înapoi,
La neamul Său, la Israel.
De moarte, vom scăpa astfel,
Şi noi, şi oamenii pe care
Neamul de Filisteni îi are.”
Cetatea fost-a îngrozită,
Fiind, de moarte, urmărită,
Căci mâna Domnului şedea
Apăsătoare, peste ea.
12 Oamenii care nu mureau,
Loviţi cu bube se trezeau,
Iar bubele li s-au făcut,
În mare număr, pe şezut.
Toată cetatea suferea
Din astă pricină. Din ea,
Ţipete mari se auzeau
Care, până la cer, suiau.