1 Tot Israelul a trimis,
Soli, la Hebron, care i-au zis
Lui David: „Uită-te la noi
Şi ai să înţelegi apoi,
Că os, din osul tău, suntem,
Carne din carnea ta, şi-avem
Acelaşi sânge. Bunăoară,
2 Când împărat, odinioară,
Saul fusese, tu erai
Acela cari povăţuiai,
Strângând întregul Israel,
În jurul tău. Atunci, astfel,
Ţi-a vorbit Domnul Dumnezeu:
„Tu ai să paşti poporul Meu,
Şi căpetenie ai să fii
Peste-ai lui Israel copii.”
3 Bătrânii toţi, din Israel,
Veniră la Hebron, la el,
Şi-un legământ au încheiat,
Ungându-l ca şi împărat,
În faţa Domnului, astfel,
Peste întregul Israel.
4 Treizeci de ani el a avut,
Când împărat a fost făcut
Şi patruzeci de ani a stat,
În Israel, ca împărat.
5 Doar şapte ani şi jumătate –
În a Hebronului cetate –
David, în Iuda, s-a aflat
Şi a domnit ca împărat.
Treizeci şi trei s-au dovedit
Anii în care a domnit,
Peste Israel aşezat
Şi peste Iuda, ca-mpărat.
6 David – şi cu oştirea lui –
Spre a Ierusalimului
Cetate-n urmă, a pornit,
S-alunge neamul Iebusit,
Care, în ţară, locuia.
Poporul ţării îi zicea,
Lui David: „Să nu îndrăzneşti,
Cetatea, să o cucereşti,
Căci şi ologii îţi vor sta –
Şi orbii – împotriva ta!”
Prin solii pe cari i-au trimes,
Ei îi dădeau de înţeles
Că el – nicicând – nu va putea,
Cetatea lor, ca să o ia.
7 David şi oştile-i armate,
În a Sionului cetate,
Intrară şi au cucerit-o,
Iar de atunci, toţi au numit-o
Drept cetăţuia cea pe care,
David în stăpânire-o are.
8 David, când spre Sion, s-a dus,
Către ai săi, astfel, a spus:
„Atuncea când noi ne vom bate
Cu Iebusiţii din cetate,
Pe orbi şi şchiopi să îi luaţi
Şi în canal să-i aruncaţi!”… –
Din ziua ‘ceea, se şi spune:
„Orbul şi şchiopul nu vor pune
Picioru-n casa Domnului.”
9 David, în cetăţuia lui,
S-a aşezat, a întărit-o
Cu ziduri şi a-mprejmuit-o.
Ea-i cetăţuia cea pe care,
David în stăpânire-o are.
„Milo”, cetăţii, i s-a spus,
Şi „Cetăţuie”, e tradus.
10 David se întărea mereu,
Iar al oştirii Dumnezeu,
Neîncetat, îl însoţea,
În tot ceea ce el făcea.
11 Hiram – cel care, împărat,
Era în Tir încoronat –
La David, soli, a repezit,
Prin care el i-a dăruit
Lemne de cedru şi tâmplari
Să le cioplească, şi pietrari.
Ei – pentru David – de îndată,
Făcură-o casă minunată.
12 Atuncea, David a ştiut
Că Dumnezeu îi este scut
Şi că-ntărită-i e, prin El,
Împărăţia-n Israel.
13 David şi-a mai luat apoi,
Şi câteva neveste noi –
Precum şi multe ţiitoare –
Dintre femeile pe care,
Ierusalimul le-a avut.
Acestea toate i-au născut
Feciori şi fete, negreşit.
14 Iată ce nume au primit
Copiii care-i dobândise,
Când la Ierusalim venise:
Primul, Şamua, e numit;
Şobab, al doilea, a venit;
Natan, apoi, s-a întrupat,
Fiind de Solomon urmat.
15 Ibhar şi Elişua-s cei
Care veniră după ei.
Nefeg şi Iafia-s la rând
16 Şi Elişama-apoi, urmând
Cel ce se cheamă Eliada,
Elifelet sfârşind pleiada
De fii care i s-au născut,
Lui David, când a fost făcut,
Peste Israel, împărat
Şi la Ierusalim a stat.
17 Vestea că David a ajuns
Ca împărat să fie uns
Peste întregul Israel,
Iute s-a-ntins şi-n acest fel,
Toţi Filistenii au aflat.
Atuncea, ei l-au căutat,
Dar David, ştire, a primit,
Şi-n cetăţuie a venit.
18 În valea, Refaim, chemată,
S-a răspândit oştirea toată,
A neamului de Filisteni.
19 Văzând mulţimea de oşteni,
David, pe Domnul, L-a-ntrebat:
„Să merg, acuma, să mă bat,
Cu oastea Filistenilor?
Am să înfrâng oştirea lor?”
Domnul a zis: „Du-te, căci Eu
Am să te însoţesc mereu,
Pentru că am găsit cu cale,
Pradă să-i las, mâinilor tale.”
20 Cum Domnul zise, a făcut
David atunci, şi i-a bătut
Pe Filisteni, în locul care
Bal-Peraţim, drept nume, are.
David – în urmă – a vorbit:
„Domnul – acum – i-a risipit
Pe-ai mei vrăjmaşi, din faţa mea.
Ei au fugit, asemenea
Apelor ce se rup.” Astfel,
El a numit, locul acel,
„Bal-Peraţim”, cari tălmăcit,
„Şesul rupturii”, e numit.
21 Idolii, ei şi i-au lăsat,
Fugind, iar David i-a luat.
22 În valea Refaim apoi,
S-a strâns din nou, pentru război,
Tot neamul Filistenilor.
23 David, văzând numărul lor,
Lui Dumnezeu, I-a cerut sfat,
Iar Domnul i-a răspuns, de-ndat’:
„Nu te sui-mpotriva lor,
Ci-n spatele oştirilor,
Să te aşezi, cu oastea ta.
Acolo, tu vei aştepta,
24 Până când ai ca să auzi
Vuiet de paşi, trecând prin duzi.
Atuncea doar, să te grăbeşti
Şi la război să te porneşti,
Căci Domnul Însuşi va lupta,
În acel ceas, în faţa ta
Şi-i va zdrobi pe Filisteni.”
25 David şi cu ai săi oşteni,
Cum a zis Domnul, a făcut.
Pe Filisteni, ei i-au bătut,
De pe la Gheba începând
Şi pân’ la Ghezer ajungând.