1 „Iată, eu, de părere, sânt
Că este drept acel cuvânt,
Care a zis: „Cel ce râvneşte
A fi episcop, îşi doreşte
Un lucru bun”. Însă, să ştie,
2 Că el va trebui să fie
Fără prihană, cumpătat,
Doar c-o femeie, cununat,
Cu-nţelepciune, silitor,
Mereu – de oaspeţi – primitor,
Necontenit a fi în stare
De-ai învăţa, pe fiecare.
3 Să nu fie vreun băutor,
Nici bătăuş, sau doritor
De un câştig mârşav, ci blând
Să se arate, orişicând;
Să nu fie un iubitor
De bani, sau un gâlcevitor.
4 Casa, să îşi chivernisească,
Copiii, să şi-i stăpânească
Şi să arate sârguinţă,
Cum cere buna cuviinţă.
5 Căci dacă cineva nu ştie,
Ca de a lui casă să ţie
Şi, bine, să o cârmuiască,
Cum va putea să îngrijească
De-acea Biserică, pe care,
Al nostru Dumnezeu o are?
6 Nici să nu fie cineva
Cari, de curând, e-ntors, cumva,
La Dumnezeu şi, îngâmfat,
Să se trezească, de îndat’,
Şi-apoi, să pice-asupra lui
Pedepsele diavolului.
7 El trebuie ca să deţie,
Mereu, o bună mărturie,
Din partea celor de afară,
Ca să n-ajungă de ocară,
Şi-n cursa diavolului – el –
Să cadă-apoi, în acest fel.
8 Diaconii, de-asemenea,
Trebuie, cinste, a avea.
Câştig mârşav, să nu dorească,
Nici două feţe, să vădească,
Nici vin, prea mult, ei să nu beie,
Ci cumpătaţi, mereu, să steie
9 Şi să păstreze, ne-ncetat –
Ţinându-şi cugetul curat –
Taina credinţei. Căutaţi
10 Ca, mai întâi, să-i cercetaţi,
Dacă n-au nici o meteahană
Şi dacă sunt fără prihană –
Ca să ştiţi tot – şi-abia apoi,
Diaconi, să îi faceţi voi.
11 Femeile, de-asemenea
Trebuie, cinste, a avea;
Clevetitoare, să nu fie;
Cu cumpătare să se ţie
Şi, credincioase, să se-arate
Apoi, în lucrurile toate.
12 Diaconii vor fi bărbaţi,
Cu o nevastă, însuraţi,
Cari ştiu, copiii, a şi-i ţine
Şi îşi conduc casele, bine.
13 Căci cei cari bine doar slujesc
Ca şi diaconi, dobândesc
Un loc fruntaş – fără-ndoială –
Precum şi-o mare îndrăzneală,
În crezul ce-l avem, de sus,
În Domnul nost’, Hristos Iisus.
14 Îţi scriu aceste lucruri, vrând,
Să te revăd, cât mai curând,
Şi am astă nădejde-n mine,
Că iute, am să vin la tine.
15 Dar dacă zăbovesc, să ştii
Cum să te porţi, cum să te ţii,
Neîncetat, în casa care
Al nostru Dumnezeu o are –
Casă care-i întruchipată
De-a Lui Biserică curată –
Şi-i stâlp al adevărului,
Precum şi temelia lui.
16 Desigur, taina este mare –
Pe cari, evlavia o are…
„Acel care S-a arătat –
Cel care fost-a întrupat –
A fost, în urmă, dovedit,
A fi, în Duh, neprihănit;
De îngeri, El a fost văzut,
Iar Neamurile au avut
Parte de El, fiind vestit
Şi-n lume propovăduit,
Încât toţi au crezut astfel,
Şi-n slavă fost-a-nălţat El.”