1 Cereţi ca Domnul să dea iară,
Ploaia ce cade-n primăvară.
El scoate fulgerele – iată –
Şi dă o ploaie-mbelşugată,
Făcând astfel ca să învie
Toată verdeaţa din câmpie.
2 Toţi terafimii se vădesc
Cum că nimicuri doar vorbesc,
Iar ghicitori-au prorocit
Numai minciuni, necontenit.
Visele cu deşertăciuni
Mângâie doar, spunând minciuni.
De-aceea, ei sunt rătăciţi.
De-aceea, sunt nenorociţi
Şi sunt asemeni turmelor
Ce se vădesc fără păstor.
3 „A Mea mânie s-a aprins
Şi-apoi către păstori s-a-ntins.
Iată dar că acum voiesc,
Pe ţapi, ca să îi pedepsesc.”
Al oştii Domn turma-Şi veghează.
Casa lui Iuda cercetează,
Căci El are s-o facă-apoi,
Cum e al Său cal de război,
De slavă plin neîncetat
Şi-n bătălie încercat.
4 Din el ieşi-va Piatra care,
În vârful lui, unghiul o are.
Ţăruşul va ieşi, apoi,
Din el, şi arcul de război,
Precum şi toţi aceia cari
Vor fi drept căpetenii mari.
5 Asemenea vitejilor
Care zdrobesc sub paşii lor
Noroiu-n uliţe aflat,
Vor fi cu toţi, căci ne-ncetat,
Domnul cu ei are să fie
Şi-i va-nsoţi în bătălie.
Toţi călăreţii încercaţi
Au să rămână ruşinaţi.
6 „Casa lui Iuda o-ntăresc
Şi-n urmă am să izbăvesc
Şi casele cele pe care,
Pe-acest pământ, Iosif le are.
De ei Mi-e milă, iar apoi
Îi voi aduce înapoi
Şi-i fac precum au fost odat’,
De parcă nu i-am lepădat.
Eu am să îi ascult mereu,
Căci le sunt Domn şi Dumnezeu.
7 Iar Efraim are să fie
Ca un viteaz şi bucurie
În inimă, ca şi de vin,
Avea-va-n vremile ce vin.
Lucrul acesta-l vor vedea
Ai lor feciori şi vor avea,
În inimi, numai veselie,
Căci Domnul le e bucurie.
8 Atunci, din fluier, am să sun
Şi-n acest fel am să-i adun,
Fiindcă i-am răscumpărat.
Vor fi precum au fost odat’,
Pentru că – iată – bunăoară,
Sporesc precum odinioară.
9 Printre popoare-i risipesc
Şi-acolo unde se găsesc,
De Mine au să-şi amintească.
Cu-ai lor copii au să trăiască
Şi au să se întoarcă-apoi.
10 Îi voi aduce înapoi
De prin Egipt; de-asemenea,
I-aduc şi din Asiria,
Şi în Liban am să îi pun
Şi-n Galaad am să-i adun,
Încât ţinuturile-acele
Se vor vădi mici a fie ele,
Pentru al lor mare popor.
11 Căci prin strâmtoarea mărilor
Are să treacă Israel.
Atunci, o să lovească el,
În valul mării şi, de-ndat’,
Adâncul Nil va fi uscat.
Frântă va fi Asiria.
Toiagul care cârmuia
La Egipteni, peste-a lor ţară,
Atunci va trebui să piară.
12 Acele vremuri, când sosesc,
În Domnul am să-i întăresc
Şi vor umbla-n Numele Lui” –
Zice Cuvântul Domnului.