1 Iată Cuvântul Cel venit
Din partea Domnului, rostit
Pentru întregul Israel:
„Aşa a cuvântat Acel
Care e Domnul şi-a întins
Al cerurilor necuprins,
Cel cari pămânu-a-ntemeiat
Şi duh, în om, a aşezat:
2 „Ascultaţi ceea ce voi face:
Ierusalimu-l voi preface
Într-un potir de ameţire
Pentru întreaga omenire
Cari împrejuru-i s-a aflat.
Nici Iuda nu va fi scăpat,
Căci un potir dat o să-i fie
Şi lui, atunci când o să vie
Timpul Ierusalimului,
Timpul împresurării lui.
3 Când vremea ‘ceea o să vie,
Ierusalimul o să fie
O piatră grea, pentru popoare,
Care va fi vătămătoare
Pentru cei ce vor încerca –
Atunci – de a o ridica.
Popoarele pământului
Veni-vor împotriva lui.
4 În acea zi – fără-ndoială –
Lovesc caii cu ameţeală,
Iar cu turbare îi lovesc
Pe cei care îi călăresc.
Peste-a lui Iuda casă, Eu,
Deschişi, Îmi ţin ochii, mereu,
Şi-arunc orbire cailor
Popoarelor neamurilor.
5 În a lor inimă, cei cari
Vor fi în Iuda cei mai mari,
Vor spune: „Cei ce se vădesc
Că în Ierusalim trăiesc
Ne sunt tărie, tuturor,
Prin cel ce-i Domn al oştilor,
Căci Domnul oştilor, mereu,
Fusese al lor Dumnezeu.
6 În ziua ‘ceea, pe cei cari
Vor fi în Iuda cei mai mari,
Eu îi voi strânge la un loc
Şi-i voi preface într-un foc
Ajuns sub lemne aşezat
Sau este sub un snop aflat.
Vor mistui orice popor,
Din dreapta şi din stânga lor.
Ierusalimul – negreşit –
Are să fie locuit
Pe locul vechi, cum e ştiut,
Că fost-a el, de la-nceput.
7 Ale lui Iuda corturi, iată
Că mântuite, prima dată,
De către Domnul au să fie,
Pentru ca slava ce se ştie
Că este-n a lui David casă,
Precum şi slava ce se lasă
Peste acei cari se vădesc
Că la Ierusalim trăiesc,
Să nu se-nalţe peste cei
Care se dovedesc Iudei.
8 Când acea zi o să sosească,
Domnul are să-i ocrotească
Pe-aceia care se vădesc
Că la Ierusalim trăiesc.
Tare, cel slab o să se ţie,
Căci precum David o să fie.
Casa pe cari David o are,
Ca Dumnezeu va fi de tare,
Ca Îngerul Domnului lor,
Şezând în faţa tuturor.
9 În ziua ‘ceea, nimicesc
Popoarele care pornesc
Contra Ierusalimului
Şi tăbărăsc asupra lui.
10 Atunci, asupra casei care
David în stăpânire-o are,
Şi peste cei ce se vădesc
Că în Ierusalim trăiesc,
Duh de-ndurare Eu voi pune,
Precum şi duh de rugăciune.
Îşi vor întoarce înapoi
Ochii şi vor privi apoi,
Spre Cel pe care L-au străpuns,
Spre Mine, pe cari M-au împuns.
În urmă, Îl vor plânge dar,
Cum cineva-şi plânge amar,
Pe fiul care l-a avut,
Care-i era întâi născut.
11 Ierusalimul se stârneşte,
În ziua ‘ceea, şi jeleşte
De la Hadadrimon pornind,
Şi la Meghidon încheind.
12 Ţara are să se jelească
Şi au să se deosebească
Familiile-n jalea lor.
Familiile caselor
Lui David, iată – negreşit –
Se vor jeli deosebit.
Altul va fi, în jalea lor –
Atunci – glasul femeilor.
Familia casei pe care
Natan în stăpânire-o are
Se va jeli deosebit.
Femeile ei – negreşit –
Altfel se vor jeli şi ele,
În zilele acelea grele.
13 Familia casei pe care
Levi în stăpânire-o are
Se va jeli deosebit.
Femeile ei – negreşit –
Altfel se vor jeli şi ele,
În zilele acelea grele.
Familia casei pe care
Şimei în stăpânire-o are
Se va jeli deosebit.
Femeile ei – negreşit –
Altfel se vor jeli şi ele,
În zilele acelea grele.
14 La fel, familiile toate
În celelalte case-aflate,
Se vor jeli deosebit.
Femeile lor – negreşit –
Altfel se vor jeli şi ele,
În zilele acelea grele.”