1 Apoi, din nou eu am privit
Şi pe un om eu l-am zărit,
Care în mână a luat
O frânghie de măsurat.
2 L-am întrebat pe omu-acel,
„Unde te duci?” şi-atuncea el
Răspunse: „La Ierusalim,
Să îl măsor, căci vrem să ştim
Care este a lui lăţime
Şi-asemenea a lui lungime.”
3 Îngerul care mi-a vorbit
A-naintat şi a ieşit
Un alt înger, în faţa lui.
4 El i-a vorbit îngerului:
„Aleargă iute! Te grăbeşte
Şi ăstui tânăr îi vorbeşte:
„În vremile ce au să vie,
Ierusalimul o să fie
Deschis, căci fi-va o cetate
În care fi-vor adunate
Mulţimi de neamuri şi popoare
Şi vite-n număr foarte mare.”
5 „Eu Însumi fi-voi în ăst loc” –
Domnul a zis – „şi-un zid de foc,
În jurul zidurilor lui –
Ale Ierusalimului –
Eu am să fiu, căci slava Mea
În al lui mijloc va şedea!”
6 „Fugiţi din ţara cea aflată
În miazănoapte aşezată,
Pentru că v-am împrăştiat!” –
Domnul a zis. „V-am alungat
În patru vânturi câte sânt
Pe faţa-ntregului pământ!”
7 Sionule, să te grăbeşti,
Să scapi tu care locuieşti
La fiica Babilonului!
8 Iată, cuvântul Domnului –
Cuvântul Celuia pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-L are –
De sus venit-a şi a zis:
„El, după slavă, m-a trimis,
La neamurile cele care
V-au jefuit fără-ncetare.
Căci iată, cel care de voi
Se-atinge, se-atinge apoi,
Chiar de lumina Domnului,
Se-atinge chiar de ochii Lui.
9 Iată că mâna Mi-o ridic
Eu, împotriva lor, şi zic:
Ajunge-vor ele să cadă,
Curând, supuşilor lor, pradă,
Căci Domnul oştii m-a trimis
Să împlinesc tot ce a zis.
10 Fiica Sionului să vie,
Să chiuie de bucurie,
Căci în al ei mijloc voiesc –
De-acuma – Eu să locuiesc!”
11 „Neamuri, atunci, au să voiască,
De Domnul să se alipească
Şi-n felu-acesta, tot mereu,
Ele vor fi popor al Meu.
În al tău mijloc – vei vedea –
Necontenit că voi şedea
Şi-atuncea ai să ştii prea bine
Căci Cel ce m-a trimis la tine
Este chiar Domnul oştilor.
12 Pe Iuda şi pe-al său popor,
Domnul va pune stăpânire,
Căci este a Lui moştenire
Şi ea se află pe-un pământ
Care se dovedeşte sfânt.
Al Lui o să ajungă iar,
Ierusalimul, aşadar.
13 Să tacă-n faţa Domnului
Făpturile pământului,
Căci El, din locul Său cel sfânt,
S-a ridicat peste pământ!”